Documentul anual care analizează apărarea Japoniei avertizează despre pericolul pe care îl reprezintă China pentru securitatea sa şi subliniază necesitatea adoptării de către guvern a unei legi pentru atribuirea unui rol mai important armatei.
În noua sa „carte albă”, document de analiză publicat anual de Ministerul Apărării, Japonia cere Chinei să pună capăt forajelor şi construcţiei de platforme petroliere şi gaziere offshore în estul Mării Chinei, în apropierea apelor disputate între cele două ţări, potenţial bogate în gaz. Japonia se teme că forajele chineze ar exploata rezerve care se întind şi în zona submarină aferentă teritoriului său.
Pentru prima oară în acest an, „cartea albă” a apărării nipone, aprobată de premierul Shinzo Abe, conţine imagini satelitare cu insulele artificiale pe care China le-a construit în unul din sectoarele contestate. Ministerul nipon al Apărării estimează că aceste insule constituie „o sursă de îngrijorare pentru comunitatea internaţională, începând cu SUA”. La rândul ei, China s-a exprimat ferm asupra acestui doument al Japoniei, pe care o acuză că inventează deliberat o aşa-zisă „ameninţare militară a Chinei”. O apărare care a devenit din ce în ce mai puţin convingătoare într-un moment când acuzaţiile par a fi aceleaşi din partea tuturor ţărilor frontaliere din Marea Chinei. Purtătorul de cuvânt al ministerului chinez de Externe, Lu Kang, a precizat că această „carte albă” ignoră faptele şi oferă remarci iresponsabile asupra dezvoltării militare şi activităţilor maritime normale ale Chinei, care oricum este decisă să urmeze calea dezvoltării paşnice şi o politică de apărare naţională de natură defensivă. A cerut Japoniei să înceteze să mintă şi a afirmat că Beijingul va continua activităţile sale maritime conforme normelor internaţionale şi locale, precizând că prospecţiunile petroliere şi gaziere ale Chinei sunt „justificate, rezonabile şi legitime”.
Răstălmăcire
Într-o formidabilă răsturnare de situaţie, Lu Kang a acuzat Japonia că ameninţă stabilitatea regiunii. „Acţiunea Japoniei care constă în a interveni deliberat în problema Mării Chinei şi de a alimenta tensiunile regionale este contra păcii şi stabilităţii în regiune şi minează politica de securitate şi încrederea reciprocă ce există între China şi Japonia”.
Adoptarea de către Camera inferioară a Dietei de la Tokio a proiectelor de lege pentru a permite trupelor nipone să lupte în străinătate, pentru prima oară după al doilea război mondial, a accentuat şi mai mult nemulţumirile Beijingului faţă de Japonia. Aceste proiecte de lege sunt susţinute de premierul Shinzo Abe şi sunt destinate să întărească rolul militar al Japoniei pe scena internaţională. Această reinterpretare a Constituţiei pacifiste, care face posibilă trimiterea în exterior de Forţe de autoapărare pentru a veni în ajutorul unui aliat, în primul rând SUA, se confruntă cu o vie opoziţie în interiorul ţării şi cu o puternică reacţie de nemulţumire a Chinei. Beijingul reproşează Tokio-ului că nu regretă suficient politica de expansiune imperialistă dusă de Japonia în anii 1930 şi 1940 şi crimele comise în numele său. Hua Chunying, purtător de cuvânt al diplomaţiei chineze, a cerut Japoniei la 16 iulie să tragă învăţăminte din istorie şi să rămână pe calea dezvoltării paşnice.
Votul parlamentar nipon vine într-un moment de tensiuni crescânde cu China, care a intensificat construirea unor insule artificiale în zona contestată a unui lanţ de atoli din Marea Chinei de Sud.
Şi la Beijing aceleaşi proiecte
Însă, în rândul vecinilor asiatici, tocmai Beijingul este cel care induce teamă prin revendicările sale asupra Mării Chinei. Aceste ţări au din ce în ce mai mult tendinţa, aşa cum SUA au încurajat Japonia, să-şi asume un rol securitar mai important în regiune. Pentru că, deşi China protestează contra oricărei legi permiţând armatei nipone să iasă dincolo de arhipelag, ea însăşi preciza nu demult în propria”carte albă” că apărarea va pune accentul pe proiectarea armatei sale dincolo de frontiere, în special pe mare.
China, care prevede o mare defilare militară pentru marcarea sfârşitului celui de al doilea război în Pacific, condamnă votul nipon considerând, potrivit agenţiei oficiale Xinhua, că înseamnă „o etapă în plus într-un scenariu de coşmar pentru japonezi şi ţările vecine”.
Problema subliniată de politicieni şi analişti occidentali este că China are mai multe mari ambiţii în regiune decât simpla recuperare a câtorva mici insule. La finele lui 2013, Beijingul a schimbat abordarea diferendelor de suveranitate din Marea Chinei de Sud şi puţini au realizat. În loc să înfrunte direct alte ţări regionale cu pretenţii teritoriale, Beijingul a început consolidarea rapidă şi construcţii de instalaţii diverse pe formaţiunile maritime aflate deja sub controlul său. O mare parte a lumii exterioare nu a realizat această abordare decât la începutul anului 2015, după ce imagini satelitare au dezvăluit progrese extraordinare în construirea de insule artificiale de către China, inclusiv instalaţii militare şi piste de aterizare, care pot susţine extinderea militară a Beijingului în apele contestate. În regiunea Asia-Pacific, ţările au devenit tot mai îngrijorate, în special Vietnam şi Filipine, pentru că revendicările lor asupra unor insule din Marea Chinei de Sud se confuntă cu cele ale Chinei şi consideră construirea de insule o amenințare a securității.
După ce preşedintele Xi Jinping şi-a expus obiectivele construirii unei centuri economice „Drumul mătăsii” peste Eurasia Centrală, şi o rută maritimă „a mătăsii” prin Marea Chinei de Sud şi Oceanul Indian, la finele lui 2013, restructurarea economică cu ambiţii internaţionale de expansiune a influenţat diplomatic şi economic China.
