După ce a parcurs mai multe miliarde de km în voiajul său de zece ani în spaţiu, în august sonda europeană Rosetta a fost prima care s-a poziţio-natpe orbită în jurul unei comete. „Ţinta” este cometa 67P sau Tchiuriu-mov-Gherasimenko, „Tchiuri” pentru cercetătorii spaţiului cosmic. O „pietricică” de 4×5 km, descoperită la 20 septembrie 1969, care se roteşte în jurul Soarelui în şase ani şi jumătate. Operaţiunile de plasare pe suprafaţa ei a micului robot Philae, 100 kg, au debutat ieri dimineaţă şi rezultatul urma să fie cunoscut abia seara târziu. Industria spaţială europeană mizează pe acest prim test major al anului, sectorul confruntându-se cu o criză dură după prăbuşirea pieţei sateliţilor comerciali şi eşecul primei Ariane în decembrie 2002.
În diferite centre de comandă din Europa (Germania, Franţa, Italia…) echipele de la sol au verificat derularea operaţiunilor şi funcţionarea instrumentelor la bord şi urmau să modifice secvenţele în funcţie de ce ceea ce se petrece după”aterizare”, a precizat Jean-Pierre Bibring, astrofizician şi responsabilul departamentului „Fizicii sistemului solar şi a sistemelor planetare” de la Institutul de astrofizică spaţială din Orsay. Imediat după lansarea robotului Philae, Rosetta se va îndepărta pentru a se aşeza în poziţie de recepţionare a datelor.
„Misiune imposibilă“?
Unii experţi considerau că este „o problemă imposibilă”, şansele fiind de 4 din 5 având în vedere starea suprafeţei cometei, şi nu o pană, o traiectorie eronată sau o rotaţie a lui Philae în jurul lui. Multiple elemente pot compromite aterizarea în „zona-ţintă”, care măsoară 900 m lungime şi 600 m lăţime. În momentul atingerii suprafeţei cometei, un sistem de harpoane va permite acroşarea de sol, robotul trebuind să fie ancorat pentru a permite forarea şi efectuarea de analize. Informaţiile transmise de Rosetta vor ajunge pe Terra după 28 de minute, printr-o antenă cu diametrul de 35 m, aflată în Australia. În primele 60 ore după aterizare, toate instrumentele de pe Philae, care funcţionează pe baza unei pile nereîncărcabile, vor transmite regulat către Rosetta, apoi energia va fi furnizată de un panou solar şi o baterie reîncărcabilă, timp de trei-patru luni. Philae va funcţiona până când sistemele sale electronice vor ceda din cauza căldurii, când cometa va fi prea aproape de Soare. Rosetta va acompania cometa până când se va afla aproape de Soare, în august 2015, misiunea ei iniţială urmând să se încheie în luna decembrie a aceluiaşi an.
Cometele, verminele cerului
La scară cosmică, cometele ar putea avea vârsta de 4,5 miliarde de ani şi să rămână în „bună stare de sănătate”, cum este cazul cometei 67P/Tchiuriumov-Gherasimenko, care, potrivit experţilor, este relativ intactă de la crearea Universului. „Spun relativ pentru că este acoperită de un soi de crustă neagră care nu este cert primitivă.Din acest motiv ne interesăm de ea”, arată Fabienne Casoli, adjunctul direcţiei pentru strategie şi programe a Centrului Naţional de Studii -Spaţiale (CNES), care a aşteptat data de 12 noiembrie aşa cum aşteaptă un copil venirea lui Moş Crăciun. Lansată în urmă cu două decenii, misiunea Rosetta ar putea descoperii informații total neaşteptate asupra istoriei Universului şi, desigur, şi asupra umanităţii. „Se ştie că de fiecare dată când se aterizează într-un loc nou există surprize. A merge pe un obiect din sistemul solar este întotdeauna mai bine decât a-l privi de departe şi poate fi studiat cu adevărat”, a continuat omul de ştiinţă. Până în prezent, astronomii s-au mulţumit cu survoluri, cum a fost cel deasupra cometei Halley, în 1986. În cazul misiunii Rosetta, ultima etapă constă în aducerea pe Terra de eşantioane din cometă, chiar dacă operaţiunea este mult mai complicată decât pare. Analiza materialelor trimise de Philae ar putea ajuta la înţelegerea naşterii sistemului nostru solar. Una dintre întrebări constă în prezenţa sau absenţa cometelor, „cărămizi organice”, necesare apariţiei vieţii pe Pământ, ele putând însămânţa oceanele primitive atunci când eșuează pe planeta noastră. După formarea Soarelui, cercetătorii ştiu că în sistemul solar a domnit o mare harababură. Cometele sunt martori indirecţi, cum a confirmat misiunea americană Stardust aducând câteva granule de praf provenit din coada unei comete.
Când vine vorba despre comete, este, de fapt, un plonjeu în timp de peste 4 miliarde şi jumătate de ani. Nebuloasa originală de gaz interstelar s-a disipat şi a permis naşterea Soarelui în centrul ei. În jurul acestuia s-a format un disc de gaz şi praf, cuibul planetelor, al asteroizilor şi al cometelor. Dacă planetele au evoluat mult şi asteroizii au intrat în coliziune unii cu alții, cometele nu s-au schimbat prea mult. Tchiuri, asemenea altor comete, a văzut „lumina zilei” în centura Kuiper, situată dincolo de orbita lui Neptun. La un moment al istoriei sale, ea a fost perturbată de un alt corp ceresc şi aruncată din această centură, apoi, sub influenţa lui Jupiter, a urmat o traiectorie eliptică în jurul Soarelui. Ceea ce vor aduce Rosetta şi Philae sunt informaţii fără precedent privind compoziţia exactă a unei comete şi deci asupra naturii norului protoplanetar care a înconjurat tânărul nostru Soare la origine.
