De la inceputul anului 2005, scolile si facultatile bucurestene au primit un numar de peste 1.000 de cereri de eliberare a actelor de studii ale unor elevi si studenti care urmeaza sa plece in strainatate, acolo unde se afla parintii lor, la munca. In aprecierea specialistilor, acest fapt evidentiaza un fenomen ingrijorator, cu efecte nefavorabile, pe termen mediu si lung.
2.000.000 de romani muncesc in strainatate
Organizatia Internationala pentru Migratie a estimat ca, in jur de doua milioane de romani muncesc in strainatate, majoritatea avand varste intre 30 si 49 de ani, cei mai multi despartindu-se pentru un timp indelungat de familie si de copii. De pe urma celor plecati in cautarea unui venit mai bun, prin care sa scape de saracia din tara, raman, aproximativ 10.000 de copii, care plang de dorul parintilor. Lipsiti de educatie si iubire parinteasca, copiii celor plecati la munca in strainatate, in special, in Spania, Italia, Germania, au adesea abateri comportamentale grave. In special copiii usor influentabili, care, din pacate, reprezinta majoritatea, ajung sa consume bauturi alcoolice, uneori chiar droguri, neglijeaza, sau abandoneaza scoala si comit, adesea, chiar acte de delincventa. In opinia specialistilor, aceste comportamente deviate sunt „moduri de a atrage atentia asupra lor” si, mai mult, „o forma de descarcare, asupra altora, a violentei provocate de frustrarea pe care o resimt, prin lipsa iubirii si grijii parintesti.
„Am nevoie sa vorbesc si sa ma sfatuiesc cu cineva”
In centrele de plasament se intalnesc, adesea, copii mici, care de la nastere au fost abandonati de parintii plecati la lucru, in alta tara. Si care, nici dupa trei-patru ani, n-au mai dat vreun semn de grija pentru cel mic. Nu de putine ori acesti copii raman abandonati pentru totdeauna, de sanatatea si de educatia lor urmand sa se preocupe persoane straine. Cat priveste dragostea parinteasca, acest sentiment le ramane, pentru totdeauna, necunoscut.
Nici pentru cei mai mari, in special pentru adolescenti, situatia nu este mult mai usoara. Este si cazul lui Razvan, un baiat de 16 ani, inalt, subtire, cu parul blond. Desi este foarte bine si modern imbracat si are aparatura electronica de ultima ora, Razvan este profund nefericit. Mandria de a-si etala telefonul mobil superdotat si playerul la care asculta muzica, la nesfarsit, nu ii alunga tristetea despartirii de tatal lui, pe care l-a vazut doar o data in acest an si de care ii este foarte dor. „Tata lucreaza de sase ani in Spania, in domeniul constructiilor, si castiga multi bani. Insa imi este mereu dor de el si-mi lipseste, mai ales cand am nevoie sa vorbesc sau sa ma sfatuiesc cu cineva”, declara Razvan, neputand sa-si ascunda lacrimile.
Un pret prea scump
Unii dintre cei aflati in asemenea situatii, ca a lui Razvan, se hotarasc sa puna capat suferintelor si aleg plecarea in strainatate a intregii familii. Copiii, elevi sau studenti, isi intrerup studiile si fac cerere de retragere din invatamantul romanesc. Odata ajunsi in strainatate, unde se incadreaza intr-o noua societate, multi dintre acesti tineri aleg sa ramana definitiv in acea tara. Este un fenomen ingrijorator, intr-o tara precum Romania in care natalitatea este scazuta, iar mortalitatea infantila este mare.
Desi adultii care lucreaza in strainatate trimit in tara o suma considerabila, situata in jurul a doua miliarde de dolari, fenomenul emigrarii ingrijoreaza prin proportiile sale si mai ales prin consecinte, care inca neprecizate sunt, in opinia specialistilor, ingrijoratoare.
