Preşedintele turc a pus în mişcare toate mijloacele pentru a determina ţara să se întoarcă la urne cât mai rapid posibil, în speranţa că partidul său, AKP, va recâştiga majoritatea absolută în Parlament. Test electoral anunţat pentru 1 noiembrie.
În timp ce Turcia se scufundă într-o criză fără precedent, preşedintele Recep Tayyip Erdogan a anunţat alegeri anticipate (decizie previzibilă), sperând ca partidul său, AKP, să reobţină majoritatea absolută în Parlament, pierdută la legislativele din 7 iunie. Misiunea AKP va fi aceea de realizare a reformei constituţionale ce vizează o Turcie cu regim prezidenţial, concret, cu puteri sporite pentru preşedinte. Dar pariul lui Erdogan este riscant, iar sondajele de opinie din ultimele zece zile, în pofida tensiunilor extreme cauzate de confruntările militare, nu arată o preferință a electoratului pentru un anume partid, şi în orice caz nu pentru AKP. Unanim, sondajele dau şanse minime ca AKP să recâştige majoritatea absolută. Prin urmare, în aceste zile s-a deschis o bătălie electorală de peste două luni, pe care Erdogan este decis să o câştige.
Liderul turc nu a dorit un guvern de coaliţie cu alte formaţiuni politice turce intrate în Parlament, AKP nu poate guverna singur, iar premierul interimar, Ahmet Davutoglu, a eşuat în alcătuirea la termen a Executivului. Deşi obligat să fie neutru, preşedintele Erdogan intenţionează să obţină o nouă victorie a Partidului islamo-conservator pe care l-a condus mai mult de un deceniu, AKP. O formaţiune care, după 13 ani de hegemonie în Parlamentul turc, nu a obţinut decât 40,9% pe 7 iunie, pierzând astfel majoritatea absolută. La acelaşi scrutin şi-a făcut intrarea în Parlament Partidul kurdo-turc HDP (13%), rezultatul spulberând speranţele lui Erdogan de a pune în lucru revizuirea Constituţiei pentru instaurarea unui regim prezidenţial.
De la finele lunii iulie, criza politică în Turcia a fost dublată de o criză securitară internă fără precedent. În trei săptămâni, luptele care opun Ankara şi combatanţii Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK) au făcut peste 60 de morţi în cadrul forţelor de securitate şi peste 900 în rândul rebelilor.
AKP scade în sondaje
Pentru moment, AKP pare să se îndrepte spre o nouă înfrângere electorală, prelungind criza de guvernare în ţară, iar un membru AKP care a dorit să rămână anonim estima că o nouă înfrângere ar însemna înlăturarea actualului premier şi lider al partidului. Dar eşecul la urne nu îl va înlătura pe preşedinte. „Va fi o lovitură dură pentru Erdogan. El nu se va mai putea opune unui guvern de coaliţie. Va fi slăbit şi ar putea începe să piardă susţinerea politicienilor și a oamenilor de afaceri“, a precizat sursa AKP, adăugând că „în acel moment, va fi fiecare pentru sine“.
Până în noiembrie, o altă piedică ar putea contracara proiectele liderului turc – situaţia economică. Indecizia clasei politice turce şi incapacitatea de a forma o coaliţie de guvernare au afectat serios moneda naţională. În câteva luni, lira turcească a pierdut aproape 10% din valoare faţă de dolar. Violenţele interne şi instabilitatea regională pun de asemenea la încercare sectorul turistic, vital pentru Turcia (a şasea cea mai vizitată ţară din lume), afluenţa scăzând deja cu 14% de la începutul anului, echivalent cu o pierdere de peste un miliard de euro. Criza nu a afectat încă turcii, dar poate atârna în balanţa electorală, fragilizându-l pe Erdogan. Tocmai de aceea preşedintele a fixat alegerile pentru noiembrie, mai devreme decât termenul legal înscris în Constituţie – 90 de zile după eşecul negocierilor –, dorind să accelereze lucrurile pentru ca acest ciclu economic negativ să nu perturbe campania AKP.
Problema kurdă
Criza kurdă pare a fi în centrul politicii autorităţilor turce şi, continuând să declare PKK organizaţie teroristă, guvernul doreşte recucerirea electoratului naţionalist turc.
Problema reprezintă de mulți ani principala sfidare politică pentru societatea turcă şi, potrivit analiştilor, regimul politic din această țară nu se poate democratiza până nu soluţionează acest dosar spinos. Negocierile de pace între cele două părţi, acceptate de Erdogan, au fost blocate de noua conjunctură în care şeful statului a decis, o dată cu alăturarea la coaliţia internaţională contra terorismului, să declanşeze propriul război cu PKK, tocmai în vederea alegerilor anticipate.
Ankara a lansat raiduri asupra poziţiilor PKK în Turcia imediat după ce a acceptat ca SUA să poată utiliza bazele sale aeriene contra SI – ceea ce Pentagonul ceruse de multă vreme – şi s-a alăturat coaliţiei contra SI. Dar Turcia a efectuat mai multe raiduri asupra PKK decât asupra SI, în timp ce „zona de securitate“ va menţine separate cele două enclave kurde din nordul Siriei, controlate de GPJ, filiala locală a PKK.
Pentru moment, există o confruntare militară dură, unele oraşe turce fiind controlate de miliţii aparținând PKK și care în ultimele zile şi-au proclamat autonomia. Au fost săpate tranşee şi ridicate baricade pentru a împiedica blindatele armatei turce să pătrundă în aceste oraşe.
Negocieri secrete
Liderii PKK (gherila turcă) au declarat, pentru The Telegraph, că au avut discuţii indirecte cu SUA – în pofida faptului că Washingtonul consideră organizaţia kurdă drept teroristă –, cerându-le să intervină ca mediator în războiul cu Turcia. Cemil Bayik, unul dintre cei trei membri ai Consiliului Direcţiei Interimare a PKK, a declarat publicaţiei britanice că grupul va respinge orice idee de încetare unilaterală a focului în lupta recentă cu Ankara, în care au fost uciși 20 de poliţişti şi soldaţi, în timp ce combatanţii PKK se află sub bombardamentele aviaţiei turce.
Bayik, membru fondator al grupării, a declarat că ar accepta o încetare a focului în cadrul garanţiilor americane şi îl acuză pe Erdogan că, din raţiuni electorale, a provocat deliberat ruperea armistiţiului cu PKK, ce durează de doi ani.
PKK luptă contra Statului Islamic alături de forţele coaliţiei în Irak, dar şi în Munţii Qandil, unde şi-a stabilit baza, şi în Siria, prin aripa sa locală, GPJ.
