Criza economica nu putea sa ne prinda intr-un moment mai prost decat cel de acum. Facem aceasta observatie presupunand, desigur, ca dupa prabusirea si inchiderea fortata a Bursei de Valori Bucuresti de ieri se poate afirma fara teama de a fi acuzati de alarmism ca Romania se afla in criza. Pentru ca acest lucru nu e deloc limpede daca e sa ne luam dupa asigurarile date in mod repetat in ultima luna de primul ministru, de presedinte, de ministrul de Finante, de guvernatorul Bancii Nationale si de armata de analisti si oficiali care se succed pe la televiziuni, potrivit carora criza financiara globala nu va afecta economia romaneasca. Dimpotriva – ne-a instruit domnul Tariceanu –, cresterea economica va continua si anul viitor la fel de viguros ca anul acesta si, de aceea, ar trebui sa ne simtim incurajati sa facem plasamente curajoase, bunaoara pe piata imobiliara americana, va amintiti?
Ar fi de aceea o dovada de sanatate mintala sa acceptam cat mai repede ca ne aflam in criza. Daca prabusirea de ieri
s-a datorat panicii, iar vanzarile de titluri s-au facut in temeiul unor informatii solide sau al unor zvonuri neintemeiate, urmeaza sa vedem in zilele urmatoare. Mai important este insa semnalul de neincredere pe care l-au dat investitorii in momentul in care au inceput sa vanda la gramada toate categoriile de titluri, pentru ca asta inseamna ca nu mai exista nici macar o companie in economia romaneasca ale carei actiuni sa fie considerate o investitie sigura. Daca ingrijorarile – justificate sau nu – privind soliditatea bancilor sunt, oarecum, de inteles in context international, lipsa de incredere in soliditatea de ansamblu a economiei romanesti semnaleaza ca problemele structurale sunt pe cale sa iasa la suprafata. Guvernul ar trebui, prin urmare, sa abandoneze cat mai repede pretentia ca totul este in regula si sa-si asume perspectiva pesimista a recesiunii.
Daca admitem ca suntem in pericol de recesiune, asa cum admit, de altfel, toate economiile lumii, atunci putem sa recurgem la masurile anticriza binecunoscute. Ieri bancile centrale din America, Asia si Europa, inclusiv Banca Centrala Europeana, au redus ratele dobanzilor cu jumatate de punct procentual. Daca declinul pietei de capital continua si azi, Banca Nationala va trebui sa calce pe urmele surorilor ei. O alta masura este incurajarea creditelor pentru investitiile in domenii productive concomitent cu garantarea mentinerii unui nivel rezonabil al cererii. Federal Reserve, bunaoara, a decis marti sa ocoleasca bancile comerciale si sa acorde imprumuturi directe companiilor, o masura la care nu s-a mai recurs din timpul Marii Depresiuni. Este o decizie radicala, venita pe fondul crizei financiare, care subliniaza ideea ca banii trebuie sa ajunga cat mai repede si fara obstacole in economia reala.
La randul nostru, trebuie sa incurajam dezvoltarea infrastructurii si productia de bunuri si sa evitam sa descurajam consumul. In acest sens, Guvernul ar trebui sa propuna o reducere a impozitelor pentru acest gen de investitii chiar cu riscul cresterii deficitului bugetar. Comisia Europeana ar avea putine obiectii de adus daca Romania ar incerca sa-si consolideze economia alocand de la buget sume generoase pentru infrastructura si cresterea productivitatii in limitele deficitului acceptat prin Pactul de Stabilitate. Nu trebuie sa inventam roata aici, dar trebuie sa avem macar bunul-simt sa admitem ca stam prost si ca trebuie facut ceva acum.
Din pacate, momentul este unul dintre cele mai nefericite pentru ca ne prinde in perioada alegerilor. Guvernul actual este interesat sa promoveze ideea ca toate merg struna – impotriva evidentei daca va fi nevoie – si sa se prezinte pe sine drept campionul prosperitatii nationale.
Este un guvern mult prea slab pentru a putea strange suficienta sustinere parlamentara pentru a promova un pachet de masuri anticriza. De aceea, sunt sanse minime ca acest Executiv sa ne ofere o proiectie bugetara realista pentru anul viitor. De partea cealalta, partidele "de opozitie", care au interesul sa se prezinte drept adevaratii salvatori ai Romaniei, vor prefera ca lucrurile sa se agraveze. Presiunile exercitate asupra bugetului prin adoptarea a tot felul de mariri de pensii si salarii, presiunile sociale ale sindicatelor care – deloc inocente – ameninta cu greva generala, precum si blocajul institutiilor statului in aceasta perioada de cateva luni pana la instalarea viitorului guvern reprezinta garantia ca suntem pe buza unui abis cu adancimi insondabile.
