Interviu cu Arcadie Suceveanu, vicepresedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova
Arcadie Suceveanu s-a nascut in nordul Bucovinei si traieste in Basarabia. Cartile lui se bucura de foarte mult succes, atat in teritoriile romanesti pierdute, cat si in tara-mama. Am stat de vorba indelung, la Chisinau, trecand in revista istoria si cultura patriei noastre comune, oprindu-ne si asupra consecintelor apropiatei aderari a Romaniei la Uniunea Europeana pentru romanii ce vor ramane in afara granitelor U.E., implicit in afara Romaniei.
Arcadie Suceveanu are un suflet curat romanesc, dar ramane profund dezamagit, considerand ca Romania abandoneaza inca o data nordul Bucovinei, Basarabia si Bugeacul, lasandu-le “in batistea istoriei”. In acelasi timp, se bucura “de patria noastra istorica, Romania, ca in sfarsit se integreaza in structurile europene si are o orientare ferma si ireversibila, care o va duce in randul natiunilor civilizate, ca sa spunem asa”.
Un sentiment contradictoriu
– Cum ramane cu cultura, domnule Arcadie Suceveanu?
– Dupa 1989, redescoperirea noastra, si ma refer si la scriitori, colegii nostri scriitori au avut o surpriza enorma atunci cand au descoperit ca aici totusi, in pofida celor cate s-au intamplat pe aceasta palma de pamant, exista limba romana, istorie romaneasca, traditie, cultura, exista scriitori, exista literatura romana.
– De atunci au trecut ceva ani. Iata ca acum granita Uniunii Europene va fi pe Prut!
– Traiesc un sentiment contradictoriu, cum il traiesc multi basarabeni si bucovineni. V-am spus ca ne bucuram, pentru ca si tara noastra istorica, asa consideram, ca patria noastra istorica este Romania, adera la Uniunea Europeana. Mie, de exemplu, si foarte multor scriitori si altor intelectuali, ne vine greu sa spunem ca patria noastra este Republica Moldova.
– Totusi, deocamdata, granitele raman granite.
– Da, realitatea este realitate. Suntem pusi intr-un nou context geopolitic, strategic s.a.m.d. Acum, ce se intampla? Se ridica un fel de zid intre noi, desi cultural parca nu se prea simte lucrul acesta, pentru ca, da, cultural, noi aproape ca ne-am integrat, si literar, scriitorii nostri, cei care s-au sincronizat, cu literatura din dreapta Prutului. Ei sunt editati in mod frecvent in Romania, apar cronici in revistele de cultura. Apar scriitori, apar carti, deci putem spune ca integrarea in circuitul general romanesc a literaturii, a culturii noastre s-a produs 80-90%.
Unii scriitori au platit tribut ideologiei comuniste
– Se intelege ca nu toti scriitorii s-au sincronizat.
– Numai cei care nu au putut, nu au fost in stare, nu s-au sincronizat. Am in vedere scriitorii mai traditionalisti, care au platit tribut ideologiei comuniste si care, peste noapte, din clasici in viata s-au pomenit marginalizati. Au existat scriitori ca Emilian Bucov, Andrei Lupan sau Ion Constantin Ciobanu, erau scriitori clasici, clasici in viata, iubiti, tipariti in toate colectiile si peste tot, si aici si tradusi la Moscova si peste tot. Apareau in republicile unionale, in tiraje enorme, la “Roman-gazeta”, care aparea la Moscova intr-un tiraj de un milion sau doua milioane de exemplare. Deci erau si scriitori bine asigurati din punct de vedere material, bogati, ca sa zicem asa. Si peste noapte, prinsi in malaxorul acesta al transformarilor, schimbarilor, s-au pomenit fara putere, incat astazi sigur ca ei se afla asa, creatia lor se afla undeva, pe o polita a istoriei literare, cea mai de jos polita a istoriei literaturii.
– Desigur, acum sunt furiosi.
– Da, furiosi, in primul rand pe Uniunea Scriitorilor, pe conducerea Uniunii Scriitorilor (rade). Se crede ca Uniunea Scriitorilor, ca pe vremuri, trebuie sa le tipareasca opera.
– Asta va reproseaza ca nu le tipariti cartile?
– Da, in primul rand asta.
Sunt impedimente pentru a circula liber prin tara
– Nu mai e ca pe vremuri.
– Nu. Pe vremuri erau edituri de stat, acum sunt edituri private. Supararea cea mare a acestor scriitori e ca nu contribuim intr-o masura mai mare sa-si tipareasca opera, inclusiv in Romania. Dar lucrurile acestea nu se mai rezolva la nivel institutional, prin Uniunea Scriitorilor, prin Ministerul Culturii si mai putin. Acum se rezolva prin relatii personale. Daca esti bun, ai priza, te cauta si te solicita editurile, revistele, ziarele s.a.m.d. O data cu instalarea zidului, a frontierei, sigur ca, in primul rand, se introduc vizele pentru noi. Pentru oamenii de cultura vor fi vize cu multiple intrari, dar, oricum, sunt impedimente pentru a circula mai liber in tara. Eu sunt si presedintele filialei Chisinau a Uniunii Scriitorilor din Romania si este paradoxal urmatorul fapt: fiind presedintele acestei filiale, nu am pasaport romanesc, care a expirat, conform noii legislatii. Se ia totul de la zero, se obtine cetatenia romana din nou. Asa ca am fost nevoit sa reiau intreaga procedura de redobandire a cetateniei romane si a pasaportului. Si din cauza birocratiei si a procedurii extrem de sofisticate, m-am blocat la jumatate de cale si nu am pasaport romanesc.
“Ne-am culcat sub tancuri pentru ideea nationala”
– Ati merita un tratament mai bun.
– S-ar fi putut face o exceptie pentru oamenii de cultura, mai ales ca noi, scriitorii, intelectualii, prin anii '89-'90 ne-am culcat sub tancuri pentru ideea nationala. Ca sa ajungem astazi sa nu putem avea cel putin cetatenia romana!
– Cum e cu manualele “integrate”?
– Pai, sa vedeti ce e acolo! E istoria integrata, deci nu e luata in intregime din istoria sovietica. E altceva, e integrata, e istoria altor tari, in general europene. Dar lucrul acesta s-a facut pentru a scoate din invatamant istoria romanilor. Iar capitolul “Istoria romanilor” e falsificat. Si atunci cand se ajunge la istoria Basarabiei sunt preluate vechile sloganuri din istoria veche, perioada U.R.S.S., anul '40, “Romania a ocupat Basarabia”, pactul Ribbentrop-Molotov nu se refera la Basarabia, nu ar avea nimic comun cu Basarabia. Apoi, ca in perioada interbelica jandarmii romani isi bateau joc de populatia basarabeana, ca se traia foarte greu in Basarabia, jugul burghez, deci aceleasi sloganuri de atunci.
De ce nu protesteaza Academia Romana?
– Oare de ce?
– Asta se intampla, si eu ma intreb: domnule, de ce? Pentru ca avem aceeasi istorie cu Romania, avem acelasi trecut, aceeasi limba, aceeasi constiinta, acelasi sange. De ce institutiile abilitate din Romania, de pilda Academia Romana, de ce nu fac un protest? Dar nu asa. Sa sesizeze organismele internationale! Sa spuna ca in Republica Moldova este falsificat adevarul istoric, este falsificata nu numai istoria lor de acolo, ci istoria noastra, a romanilor de aici. De ce se tace? Romania mereu s-a temut de ceva si continua sa se teama. S-a temut, in perioada sovietica, de mastodontul de la Rasarit si acum se teme de Uniunea Europeana. Nu inteleg, a existat mereu o teama care ne-a marcat noua destinul istoric.
– Desigur, veti pastra relatiile cu scriitorii din dreapta Prutului.
– La nivel pragmatic, de la 1 ianuarie trebuie sa vedem cum vom obtine vize spre a calatori la Bucuresti, la simpozioane, pentru ca suntem scriitori, suntem invitati la diferite activitati culturale. Pana atunci s-auzim de bine!
Nascut pe 16 noiembrie 1952, Arcadie Suceveanu este autorul volumelor “Ma cheama cuvintele” (1979), “Tarmul de echilibru” (1982), “A fugit melcul de-acasa” (1984), “Ora cinci fara doi fulgi” (1986), “Mesaje la sfarsit de mileniu” (1987), “In camasa de cireasa” (1989), “Arhivele Golgotei” (1990), “Dincolo de ce vad ochii” (1991), “Secunda care suntem” (1993).
