Fotograful Răzvan Voiculescu revine în acest final de an cu un nou album intitulat „ROST – Esenţe, gusturi şi stări româneşti“, dedicat celor care mai păstrează cu sfinţenie obiceiuri, meşteşuguri şi tradiţii ancestrale.
Peste 300 de pagini pline-ochi cu fotografii extrem de grăitoare spun poveştile unei ţări care avea cândva un sens, un ”rost”.
Autorul îl consideră piesa de încheiere şi cea mai amplă din seria dedicată satului tradiţional, serie din care au facut parte şi albumele ”România – ţinuta umilă a splendorii” şi „Tara Lăpuşului – Destine încrustate”.
”Albumul a început, de fapt, de la ideea unei lumi aflate în crepuscul – în satele şi oraşele mici ale României, multe dintre mesteşugurile vechi se pierd, încet-încet. Auzim din ce în ce mai des despre «ultimul fierar», «ultimul potcovar», «ultimii rapsozi». Oamenii aceştia, ce îşi ştiu meşteşugul şi îl ţin viu – în ton cu rostul străvechi, de multe ori tangent cu magia – nu au pe nimeni care să-i urmeze. Ideea de ROST – pe care o reprezintă aceşti meşteşugari, artişti, sau păstrători de tradiţii, prea puţin cunoscuţi sau chiar uitaţi – e posibil ca mâine să nu mai existe”, spune autorul albumului, adăugând: ”Am pornit să-i caut fără să cred că-i voi găsi. Apoi, pe măsură ce-i întâlneam, am început să-i caut mai mult şi să-mi doresc să le pun poveştile pe hartă, căci mulţi dintre ei sunt ultimii.”
De-a lungul a doi ani, Răzvan Voiculescu şi echipa sa au căutat, au descoperit, au fotografiat şi au filmat în toată ţara aproape o sută de oameni cu poveştile lor, oameni numiţi de fotograf atât de frumos, ”Păstrătorii de Rost”. Aceştia sunt potcovari, buciumani, cojocari, fierari, opincari, morari, rapsozi şi multe alte meserii demult uitate.
Printre ”eroii” albumului se numără şi cioplitorul Cuza Perţea din Târgu Lăpuş, creator nu numai de linguri de lemn şi de alte obiecte folositoare pe lângă casa omului, cât mai ales de troiţe şi de crucifixe. Cuza Perţea, numit ”Patriarhul” de Răzvan Voiculescu, mărturiseşte: ”Mă cheamă lemnul, să nu-l irosesc. Bucata de lemn îmi spune ce să fac din ea. Acela-i meşter care salvează lemnul de foc şi putregai, dându-i viaţă altfel. Pentru că dintr-un buştean frumos oricine poate face lemn de foc. Dar dintr-un rest de lemn greu poţi închipui lucruri frumoase”.
Printre paginile albumului îl aflăm şi pe Dorel Vişan, dar nu în calitate de actor, ci de crescător de albine. Ajutat de ”albinarul” Iosif Oroş, Dorel Vişan îşi găse şte adeseori liniştea în grădina casei sale de pe Valea Sânmărtinului printre stupi.
Cei care vor răsfoi albumul vor culege multă înţelepciune de la personajele adevărate prezentate în el. De pildă, de la un olar vor afla că: ”Atunci când pui lutul pe roată, trebuie să fii împăcat că vasul o să iasă rotund, orice ai face“. Şi că: ”Pe lume există atâtea luturi câţi olari sunt. Unii fac lutul mai afânat, alţii mai sprinten, după cum sunt şi oamenii”. De la făuritorul de viori afli că trebuie să auzi cetera cântând încă de când e în stadiul de lemn“, iar de la cel care face pălării că “nu e întreg omul fără clop”. Şi tot aşa.
“Baladistul” Tudor Gheorghe, şi el, la rândul său, un păstrător de rost, scrie în prefaţa albumului lui Răzvan Voiculescu aşa: “Nu ştiu cum s-ar putea traduce într-o altă limbă cuvântul «rost». Şi în limba română e greu de «tradus», de găsit sensul cel mai potrivit. Zicem din ce în ce mai des: n-are nici un rost, jocurile sunt făcute, adică degeaba mai încercăm câte ceva. Mai zicem că ştim pe de rost aproape toate discursurile electorale.Ne întrebăm din ce în ce mai rar care e rostul nostru şi nu ne străduim să ne răspundem. Răzvan a înţeles că toate lucrurile au rostul lor. De la portrete la peisaje răzbate o profundă căutare a rostului rost. Când îmi e dor de cântec imaginile propuse de el îmi cântă. Albumul lui e un cântec mut pe care eu îl aud când mă întreb care e rostul meu”.
Cu siguranţă mulţi dintre cei ce vor citi poveştile şi vor privi fotografiile cuprinse în albumul „ROST – Esenţe, gusturi şi stări româneşti” vor afla sensul multor lucruri şi vor fi mai optimişti în ceea ce priveşte soarta acestei ţări, de curând sărbătorită.
