Anul 2007 deschide santierul cel mai benefic al modernizarii circulatiei in Bucuresti. Va fi anul pasajelor supra si subterane, ce vor marca jalonul de comanda al transformarii „Micului Paris” intr-un oras cu alura moderna, care sa justifice dreptul de a fi o capitala cu adevarat europeana. Aflat la intersectia unor culturi, deseori contradictorii, Bucurestiul sufera inca de sindromul nostalgiilor intarziate. Principalele monumente arhitecturale: CEC, Posta Centrala, Palatul Regal, Pasajul Vilacrosse, Pasajul Roman (astazi disparut), Casa Ostirii, Ateneul si multe altele au fost opere care faceau si fac legatura cu modernitatea unei epoci, cu stilurile arhitectonice franceze sau germane. Desprinderea de Orient s-a facut greoi si nu fara piedici conjuncturale, de mentalitate sau impuse de istorie. Intram in epoca in care posedam legitimatie de membru al Uniunii Europene si timpul nu mai are rabdare. Ne obliga la viteza sporita.
Orasul colaj
Un calator strain care privea Bucurestiul de la inaltimea Dealului Mitropoliei descria privelistea ca fiind a unui oras al gradinilor, linistit si plin de viata.
Acelasi calator, strabatand Bucurestii secolului al XIX-lea, se arata dezamagit si dezgustat de dezordinea si murdaria unei capitale cu pretentii. „Orasul consta dintr-un adevarat labirint de strazi strambe, stramte, foarte murdare… In aceste strazi, nepavate, misuna neincetat si fara nici o regula carute care se ciocnesc una de alta, inchid circulatia, amenintand la fiecare pas pe trecatori cu calcarea sau strivirea”. Aprecierea este extrasa din raportul ofiterului austriac Stefan Dietrich inaintat autoritatilor de la Viena, purtand data de 12 decembrie 1855. Aceasta era starea „Micului Paris” in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Era perioada in care un scriitor si ziarist francez, Saint-Marc Girardin, spunea ca in Bucuresti „este nevoie de trasura cum e nevoie de cizme la Paris”. A fost, incepand din 1860, perioada de copiere a unui gen de constructii urbanistice specifice Parisului, ca de exemplu pasajele acoperite. A fost inceputul „orasului colaj”, cum definea o distinsa cercetatoare, Andrada Catavei, compromisul arhitectural intre Orient si Occident in Bucurestii din a doua jumatate a secolului XIX. Asa au aparut intr-un oras marcat de inapoiere urbanistica aceste „oaze” cu vadita amprenta occidentala. Poate peste cativa ani, de la inaltimea turnului Belvedere construit deasupra caii ferate de la Basarab, sa se vada un nou si interesant Bucuresti, un Bucuresti al secolului XXI taiat de pasaje subterane si de largi piete prin care circulatia sa aiba fluenta si sa scuteasca bucuresteanul de stresul de zi cu zi. Ar fi legitimatia noastra, a bucurestenilor, de intrare in Europa prin poarta civilizatiei occidentale.
Locul unde s-a nascut „Claponul”
Se numea Pasajul Roman si era construit in 1869 dupa model parizian, adica avand caracteristicile unei strazi acoperite cu sticla care facea ca lumina, filtrata de culoarea galbuie a acoperisului, sa dea alura de casa, de adapost comun, de artera comerciala.
Pasajul Roman a existat pe locul unde astazi este magazinul Muzica. Era de fapt o strada acoperita care aduna magazine, cofetarii, institutii, cafenele, redactii de ziare si reviste, adaposturi pentru barfa si vizitatori de ocazie.
Era, cum declara in ziarul „Romanul” (dupa scrierea din epoca), Eric Winterhader (semna Iernescu), fost primul director al Casei de Economii si Consemnatiuni (CEC), in perioada 1865-1866, un edificiu construit cu „cu cea mai mare eleganta arhitectonica, acoperit peste tot cu sticla, pardosit cu asfalt, rivalizeaza cu cele mai renumite si mai frumoase pasaje din Paris”. Pasajul incepea in Calea Victoriei (Podul Mogosoaiei), strada pavata cu piatra, dar vorba unui hatru, cate pietre atatea gropi, si raspundea in strada Ion Campineanu (in 1860 se numea Stirbei Voda) si ocupa un spatiu de peste 5000 de metri patrati. Pasajul, in panta, se rezema de Biserica Kretulescu avand o latura care dadea chiar in spatele vechiului Teatru National. Viata tumultuoasa a durat pana prin 1930, cand prin largirea Caii Victoriei a disparut partea din fata, cea mai interesanta, a renumitului pasaj. Istoria i-a consemnat trecerea prin valtoarea timpului si nu putini au fost marii scriitori si oameni de cultura ai epocii care sa nu-si fi suprapus mrejele destinului cu intamplari din Pasajul Roman, sa nu fi fost inspirati, in genul scrierilor lui Eugen Sue, de misterele din Bucuresti. Iorgu Caragiale juca la Teatrul National piesa de succes „Misterele din Pasaj”. I s-a mai spus acestui loc si „Mica republica a artelor”.
„Ulita” ziarelor
In perimetrul Pasajului Roman era o buna asezare a utilitatilor. La etaj erau locuinte, iar la parter se gaseau pravalii si cafenele, cofetarii si jocuri de noroc. In zona locuintelor, la etaj se aflau majoritatea sediilor de redactii din Bucuresti dar si cele doua mari tipografii, a lui Copaining si „Lucratorii asociati”, unde era mester tipograf scriitorul de basme, Petre Ispirescu. Se poate spune ca Pasajul Roman a fost, pentru anii 1860-1880, un fel de Sarindar avant la lettre. In aceasta ulita a ziarelor apareau in acea perioada Romanul, fondat de C.A. Rosetti, Buciumul lui Cezar Boliac, Dambovita lui Dimitrie Bolintineanu, Reforma si Nationalul, revistele umoristice, Nichipercea, editata de ziaristul N.T. Oratanu, Tantarul de C.A. Rosetti, Ghimpele si Satyrul si, mai ales, Claponul lui I.L. Caragiale. Marele dramaturg, care redacta in intregime saptamanalul Claponul, avea ca motto „Foita hazlie si populara/ Apare cand ese de sub tipar/ Tirajul se face in 3333 de exemplare”. Aici, in Pasajul Roman, isi aveau locuintele Nicolae Grigorescu si Nicolae Filimon, dar si locul de discutii, la „cafeneaua lui Briol”, Hasdeu si Odobescu, V.A. Urechia, colonelul istoric Papazoglu, omul de stiinta Ion Ionescu de la Brad, diplomatul si scriitorul Ion Ghica si multi altii, ce si-au lasat amprenta de stele ale culturii pe pavajul din Pasajul Roman. Pasajul putea sa fie caracterizat in epoca drept un amestec de tinerete zvapaiata, de cafenea literara, de tripou, de teren al scandalurilor nocturne, de nenegustorie si camatarie la vedere etc. Dr. Nicolae Vatananu, un asiduu cercetator al Bucurestilor, avea sa dea o definitie semnificativa a acestui original spatiu din mijocul urbei. „Pasajul, scrie Vatamanu, ofera un cadru pitoresc. Ridicat doar de cativa ani, acest crampei de strada, aceasta mare sala de adunare, de discutii si de barfeala era o sinteza bucuresteana”.
Strada acoperita cu sticla galbena
Vilacrosse-Macca, cladit in forma de U este, dupa aprecierea specialistilor in arhitectura urbanistica, singurul pasaj in acceptiunea occidentala a cuvantului. Croit sa lege Calea Victoriei de strada Eugeniu Carada, Pasajul Vilacrosse-Macca, avea doua intrari dinspre Calea Victoriei si una dinspre Eugeniu Carada si Lipscani. Inaugurat in anul 1891, pasajul acoperit cu sticla galbuie care filtra lumina dand un aer de siguranta si confort, aduna o diversitate de institutii si magazine, cofetarii si cafenele, constituind un loc de atractie pentru public. Pasajele aveau si un rol mult mai pragmatic, acela de a diminua aglomeratia din cele doua artere principale ale Bucurestilor: Lipscani si Calea Victoriei. Pasajul Vilacrosse este un omagiu adus unui architect de origine spaniola, Xavier Vilacrosse, care si-a pus semnatura pe multe edificii din Bucuresti. Autorul si infaptuitorul proiectului a fost arhitectul Fillip Xenopol, care a gasit cea mai portivita solutie architectural-ambientala si socio- economica pe care urbanismul secolului al XIX-lea a adoptat-o. Se pastreaza si astazi acelasi aer de boema bucuresteana, de loc de reflectie si creatie pe care tinerii, si numai ei, o afla intrand pe sub cele doua cariatide care sprijina portalul dinspre Calea Victoriei.
Balcoanele placerilor
Mai exista si Pasajul Englez, si el acoperit. Este pasajul greu de gasit pe Calea Victoriei sau Academiei, pentru ca intrarile si iesirile sunt mascate de mizerie la vedere, un loc prin care nu e bine sa treci ziua, dar mai ales noaptea. In Pasajul Englez, situat vizavi de cladirea unui hotel pentru oameni de afaceri, avand in fata un portal care vrea sa insemne ca pe acest loc a dainuit Teatrul National, nu se mai gasesc decat cateva pravalii antedeluviene si balcoanele unde se expuneau vanzatoarele de placeri. Paragina si dezinteresul administratiei troneaza aici cu desavarsita nepasare. Putin mai jos este Pasajul Victoriei, care face legatura intre Calea Victoriei, din dreptul Palatului Telefoanelor, cu Academiei, drept in fata fiind „Biserici Dintr-o zi” (este biserica construita in aceeasi zi cu sfintirea, dar la un an distanta). Pasajul Victoria pare mai ingrijit, datorita unei sponsorizari generoase si implicarii administratiei sectorului 1. Alte doua pasaje din zona, Comedia si Majestic, au o istorie veche pe care cauta sa o revigoreze printr-o tinuta moderna si ingrijita.
Zbor deasupra unui oras european
Sa ne imaginam ca privim Bucurestiul de sus, de la inaltimea turnului Belvedere si, poate, vedem nasterea unei noi artere comerciale plasate pe 1 Mai, care sa devina noul Lipscani, un centru care va concentra viata sociala si economica a orasului. Pasajul suprateran Basarab, piatra de temelie a fost pusa la 17 noiembrie, va urca din Bulevardul Nicolae Titulescu, urmand sa traverseze pachetul de linii de cale ferata din zona Basarab, trecand peste linia Soselei Orhideelor si Calea Giulesti, peste intersectia dintre Calea Plevnei, Soseaua Orhideelor si Calea Giulesti. In noua sa forma proiectul prevede ca pasajul sa traverseze Dambovita si sa coboare pe Soseaua Grozavesti. Bucurestiul se adapteaza in acest mod realitatilor de trafic, realitatilor sociale ale acestui secol. Suntem martorii unei operatiuni de asezare urbanistica menita sa ridice noi cote de modernitate. Pasajul din Piata Romana, conceput a fi gata in 2008, seamana cu Pasajul Universitatii si va avea functionalitati multiple. Pasajul, ne asigura autoritatile, va avea 12 intrari care vor face legaturile cu statiile de autobuz si troleibuz de la Academia Comerciala. Vor fi desfiintate toate trecerile de pietoni, ceea ce va fluidiza circulatia in centrul Bucurestiului. Suntem, de asemenea, incredintati de autoritati ca vom asista la lucrarile Pasajului Colentina-Pantelimon, care au termen de finalizare 2008. Este pasajul care se va intinde intre Bulevardul Doamna Ghica si Bulevardul Chisinau, pe o distanta de doi kilometri. Exista si un proiect pentru modernizarea Pietii Eroii Revolutiei si Pasajul pietonal subteran, care dezleaga un nod aglomerat al circulatiei catre sudul orasului.
