Alegerile prezidențiale din noiembrie 2014 au o importanță excepțională pentru România. Dacă reprezentantul PSD, care are la dispoziție Guvernul și Parlamentul, va obține și conducerea unei republici semiprezidențiale (președintele), oligarhii coruptibili și corupători (care nu merită denumirea de baroni; aceștia aveau în Evul Mediu cel puțin demnitatea spadei) vor stăpâni statul român, punând în pericol vital atât independența justiției și lupta acesteia din ultimii 10 ani împotriva corupției, cât și instituțiile statului de drept.
Față de acest pericol extrem de grav pentru democrație reală și stat de drept este imperios necesară și urgentă alianța tuturor partidelor autentic democratice. Se impune însă ca stabilirea etapelor și urmărirea îndeplinirii acestora să se efectueze cu maximă înțelepciune. Este bine că delegațiile celor două partide autentic democratice mai mari – PNL și PDL – s-au întâlnit pentru negocieri la numai două zile după alegerile europarlamentare. Considerăm însă – și avem motive temeinice să credem că nu greșim – că negocierile nu trebuiau să înceapă, cum s-a făcut, cu problema fuziunii celor două partide. Fuzionarea celor două partide și eventual a altor partide autentic democratice mai mici trebuie începută după alegerile prezidențiale din noiembrie 2014. Discuțiile și acțiunile fuzionării ar concentra atenția și activitatea activului partidelor pe această problemă, neglijând în mod fatal campania electorală pentru alegerile prezidențiale și, implicit, susținerea puternică a candidatului.
În consecință, în actuala etapă, este înțelept și necesar ca partidele din Opoziția autentic democratică – PNL, PDL, PMP (dacă dorește), Forța Civică, Partidul Noua Republică, PNȚ-CD (dacă dorește) și Partidul Ecologist Român – să încheie o alianță politică înregistrată la tribunal (o alianță electorală ar fi prea puțin și, ca atare, nepotrivită), pe baza unui program pentru România – care să conțină, neapărat și democrația reală, statul de drept și lupta împotriva corupției – atât pentru alegerile prezidențiale din noiembrie 2014, cu susținerea unui candidat unic, stabilit ca urmare a unor studii și sondaje repetate, efectuate de către institute de prestigiu competente și corecte, cât și pentru alegerile locale și parlamentare din anul 2016.
Ținând seama de retragerea lucidă și onorantă(!) a lui Crin Antonescu, rămâne ca stabilirea candidatului cu cele mai mari șanse de către institutele de specialitate să se efectueze între Klaus Iohannis din partea PNL, Cătălin Predoiu din partea PDL și Mihai Răzvan Ungureanu, care ocupă o poziție fruntașă în toate sondajele făcute până în prezent, chiar dacă Forța Civică pe care o conduce nu este un partid mare. Eroarea periculoasă cu doi candidați din partea partidelor autentic democratice, de centru-dreapta, la turul I al alegerilor prezidențiale din anul 2000, trebuie obligatoriu evitată.
P.S.: Dl Vasile Blaga s-a întrebat ce procent ar fi obținut PDL la europarlamentare dacă n-ar fi avut-o pe listă pe dna Monica Macovei. În mod sigur, semnificativ mai mic.
Am datoria de conștiință a unei confesiuni: am avut plăcerea s-o cunosc personal pe doamna Monica Macovei, în iunie 2001, la o ședință organizată de Alianța Civică privind casele preluate abuziv de statul comunist. Domnia sa participa ca președintă a APADOR-CH, iar cel care scrie aceste rânduri, ca invitat, de conducerea Alianței Civice care cunoștea lucrările sale de legislație funciară înaintate Președinției Emil Constantinescu, transmise apoi Parlamentului și Guvernului și de aici în teritoriu (îndeplinite cu precizie de prefectul de Dolj de la acea dată, Marian Jean Marinescu). Dna Monica Macovei mi-a făcut o excelentă impresie ca luptător pentru drepturile omului, jurist și om; mi-a fost evident că are o calitate esențială pentru un conducător: intuiește valoarea omului din fața sa; se va vedea ulterior cu alegerea lui Daniel Morar pentru șefia DNA. Nu știu cine i-a recomandat-o ca ministru al Justiției președintelui Traian Băsescu (de la acea ședință n-am mai discutat niciodată cu dna Macovei), dar a fost o numire fericită: în doi ani de reforme în justiție au dispărut toate „stegulețele roșii“ de pe acest domeniu, ceea ce a făcut posibilă primirea țării noastre în Uniunea Europeană. În cei 5 ani ca europarlamentar extrem de activ, a prezentat 40 de rapoarte, printre care cel privind confiscarea extinsă a averilor obținute ilicit, aprobat de Parlamentul European.
Dixi et salvavi animam meam!
