Dreptul la diferenta e, dupa toate aparentele, ceva pervers. Adica e cu dus si intors. Giovanni Sartori examina, intr-o carte, recent tradusa si la noi, "Ce facem cu strainii. Pluralism vs multiculturalism", problema, extrem de actuala, a comunitatii musulmane. Se vorbea in capitolul dedicat islam(ism)ului despre toleranta si limitele ei: in ce masura poti fi tolerant cu cineva care nu cunoaste si nu accepta ideea de toleranta? Daca acorzi dreptul la manifestare religioasa in spatiul public (v. scandalul celebru in Franta legat de purtarea valului musulman in scoli), e una. Daca pledezi pentru scoli comunitare (etnice), e altceva (neintegrarea in sistem e si ea o forma de intoleranta). Ideea e sa poti da dreptul la diferenta fara a dezintegra, fara a "discrimina". Utopie curata, chiar si pentru cele mai democratice natiuni.
Zilele trecute, in Marea Britanie, o englezoaica de 23 de ani, musulmana cu Jihadul bine intiparit in gena, a fost condamnata pentru propaganda islamica. Cum Londra a fost scena mai multor atacuri cu bomba in ultimii ani, atribuite fundamentalistilor musulmani, Samina Malik, vanzatoare la un magazin din Heathrow, a primit noua luni de inchisoare cu suspendare pentru ca a popularizat diverse poezii, cu mesaje subversive si teroriste, pe care le scria pe bonurile de casa. Tanara se declara de partea extremistilor si propovaduieste subteran ideea de martiriu si de razboi sfant, desi declara ferm: "Nu sunt o terorista". Numele de cod pe care si l-a insusit a facut-o celebra pentru cateva zile in presa britanica. Isi spune "terorista poeta". Evident ca poeziile sunt simple insailari umorale, cu mesaj instigator. Intrebarea e daca ele merita, totusi, aproape un an de puscarie.
