„Orientul Mijlociu este în flăcări! Lumea arabă şi islamică clocoteşte, chiar şi în ziua de odihnă şi de rugăciuni speciale ale musulmanilor. Tiraniile din zonă, în special cele mai sângeroase, dar şi celelalte dictaturi şi regimuri islamiste tremură sub impactul furiei maselor care, cu sau fără conducători, se arată hotărâte să-şi câştige libertatea şi să nu se lase demobilizate.” Paragraful de mai jos nu-mi aparţine, ci este scris pe coperta patru a cărţii „Orientul Mijlociu în flăcări”, scrisă de Stewart Ross, lansată vineri la standul editurii Niculescu, în cadrul Bookfest.
Este o carte de actualitate, de informare, spune domnul Niculescu, patronul editurii. Este o lucrare care face o radiografie a cauzelor şi desfăşurărilor evenimentelor întâmplate în această primăvară în Orientul Mijlociu.
Prezent la lansare şi proaspăt cititor al cărţii, Excelenţa Sa, Dr. Gheorghe Popescu, fost ambasador al României în Israel, a ţinut o adevărată lecţie de istorie în faţa unei asistenţe care creştea în număr la fiecare minut.
„Este cunoscută sintagma „crivăţul vine din est”, însă trebuie să spun că arşiţa şi căldura vine întotdeauna din Orient. La propriu şi la figurat. România a resimţit şi a participat întotdeauna, într-un fel sau altul, la toate evenimentele din Orientul Mijlociu. Deşi avem religii şi culturi diferite, relaţiile noastre de-a lungul anilor ne-au permis, nouă, diplomaţilor, să avem un rol relativ semnificativ.”
Cartea nu ne prezintă evenimentele recente, pentru că acestea s-au petrecut şi încă se întâmplă acum, dar ne deschide o fereastră pentru a înţelege mai bine ceea ce este Orientul Mijlociu şi cât se întinde el de fapt, la nivel geografic şi geopolitic. Autorul explică foarte bine de ce nu este o noutate faptul că această zonă este în flăcări. De-a lungul istoriei, zona a fost presărată de conflicte şi războaie între diversele popoare care ocupă acest teritoriu, iar Stewart Ross explică foarte clar cum s-au format şi care este cauza acestor conflicte.
Punctul esenţial, Ierusalimul
Toate cele trei religii monoteiste consideră Ierusalimul locul lor sfânt. Acesta este motivul pentru care tot timpul cei de aici s-au luptat pentru el. Popoarele care s-au format în această zonă nu aveau nimic în comun cu arabismul, iar autorul face o distincţie clară între arabism şi popoarele care trăiau acolo. Să nu uităm că peste toate aceste popoare semitice, în secolul VII au venit arabii cu o nouă religie, o populaţie care locuia în Peninsula Arabică. Dar tensiunea creată de divergenţele religioase nu are o bază foarte solidă, dovada cea mai clară în acest sens este faptul că acum, la Ierusalim coexistă toate cele trei religii monoteiste.
Limba şi interesele marilor puteri
De ce nu au reuşit să se unească arabii? Stewart expică faptul că arabii sunt divizaţi chiar de limba pe care o vorbesc. Paradoxul este că limba arabă, deşi comună, este oarecum diferită. Dar i-au divizat şi interesele marilor puteri. În perioada Războiului Rece, Occidentul şi statele comuniste au avut o influenţă foarte pregnantă în regiune. Influenţa pozitivă a venit din Occident, care dorea aici o stabilitate şi care s-a realizat cel puţin relativ, datorită echilibrului de forţe din perioada războiului, explică fostul ambasador.
Nu există război fără Egipt, dar nici pace fără Siria
Până în prezent, diplomaţia occidentală a reuşit în perioada războiului rece să semneze pacea între Egipt şi Israel. Acestei păci i s-a alăturat şi Iordania, dar Siria a refuzat, din cauza dictatorului Assad, care nu a acceptat să semneze pacea, datorită înălţimilor Golan, pe care Israelul nu le va ceda niciodată. Pentru că de acolo au control asupra întregului Israel, dar şi asupra sursei principale de apă, lacul Tiberiada (Marea Galileei).
„Toate războaiele au fost pornite de arabi,”spune domnul Popescu. Motivul principal a fost religia. Foştii dictatori arabi au greşit pentru că au politizat religia, iar pe această idee au spus că statul Israel trebuie să dispară. Atunci când s-a hotărât soarta acestui teritoriu şi s-a creat statul Israel în 1948, statisticile vremii arătau că era o zonă foarte puţin populată. Palestina era atunci dominion britanic, nici măcar colonie. Statisticile spun că în zonă locuia un număr redus de arabi şi israelieni pe acest teriroriu foarte sărac atunci. Războaiele s-au succedat în regiune, până la cel din 1967, de şase zile, în care Israelul a fost foarte aproape să cucerească chiar oraşul Cairo. Marile puteri, însă, au oprit acest război şi s-a declanşat procesul de pace de la Camp David,” explică domnul Popescu.
Pacea între Israel şi palestinieni, imposibilă
Palestinienii vor ca toţi refugiaţii care au plecat în 1945 să fie primiţi în Israel şi în zona palestiniană. Doar că această condiţie nu va putea fi acceptată niciodată de niciun guvern israelian. De ce? Pentru că populaţia israeliană este relativ mică, în jurul a şapte milioane. Iar acum în Israel există deja un număr de un milion şi jumătate de arabi israeliani. Dacă ar mai veni încă trei milioane de palestinieni s-ar ajunge la o ocupaţie paşnică, prin creşterea populaţiei islamică. La summitul G8, preşedintele Obama deja a anunţat că va asigura securitatea statului Israel şi suveranitatea palestinienilor, a explicat domnul Popescu.
