„Panama Papers“ este scurgerea de date cea mai importantă din istoria jurnalismului şi penetrarea cea mai spectaculoasă efectuată vreodată în lumea obscură a finanţelor offshore.
Cotidianul Le Monde, asociat Consorţiului internaţional al ziariştilor de investigaţii (ICIJ) din Washington şi cotidianului german Suddeutsche Zeitung, destinatarul datelor, au avut acces la 11,5 milioane de documente care dezvăluie averi ascunse în paradisuri fiscale opace ale unor lideri politici mondiali, reţele criminale, staruri de fotbal sau miliardari. Printre ei figurează apropiaţi ai preşedintelui rus, Vladimir Putin, sau premierul islandez, Sigmundur Gunnlaugsson, dar şi numeroase alte nume de şefi de stat sau de personalităţi politice, fotbalistul argentinian Lionel Messi şi preşedintele suspendat al UEFA, Michel Platini. Aceste documente secrete, extrem de recente, merg până la sfârşitul anului 2015.
În centrul acestei noi anchete „Panama Papers“ se află firma Mossack Fonseca, una din campioanele mondiale a domicilierii de societăţi-ecran în jurisdicţii offshore. Entităţi concepute pentru disimularea identităţii proprietarilor reali şi zăvorâte din interior. Mossack Fonseca are sediul în Panama, unul din centrele financiare cele mai opace din lume, considerat placă turnantă a spălării banilor, unde vin la reciclat banii crimei organizate şi ai fraudei fiscale. „Panama Papers“ pune în lumină un tablou incredibil – peste 214.000 de entităţi offshore create sau administrate de Mossack Fonseca de la fondarea sa în 1977 şi până în 2015, în 21 de paradisuri fiscale diferite şi pentru clienţi proveniţi din peste 200 de ţări şi teritorii.
Reţea planetară
O călătorie planetară care cuprinde continente şi oceane, din Luxemburg în Panama, din Elveţia în Insulele Virgine britanice, din Insulele Samoa în Seychelles, din Monaco în Bahamas. Şi nu este vorba doar despre cazul particular al unei singure bănci, cum sunt cazurile „Swiss Leaks“ al HSBC (2015) sau „UBS Leaks“, nici de rolul jucat de o singură placă financiară într-o schemă de optimizare fiscală pentru multinaţionale, ca în „Luxemburg Leaks“. „Panama Papers“ oferă o hartă aproape în timp real a unei părţi întregi a finanţei mondiale, până acum ferită de priviri din afară.
Informaţiile ar fi rămas secrete fără intervenţia unei surse anonime care la începutul anului 2015 a început să transmită această „mină de aur“ ziariştilor de la Suddeutsche Zeitung. Aceștia au început să ancheteze rolul Mossack Fonseca în acuzaţiile de fraudă fiscală vizând Commerzbank, a doua cea mai mare bancă din Germania. În faţa amplorii datelor, cotidianul german a făcut apel la ICIJ şi la partenerii obişnuiţi, pentru a împărtăşi informaţiile, având în vedere experienţa câştigată de Consorţiu în materie de investigaţii financiare transnaţionale. Autenticitatea documentelor a fost verificată de două ori de ziarul din München şi de Le Monde, ca şi de mai multe scrisori trimise în martie de Mossack Fonseca clienţilor săi, menţionând „un acces neautorizat la serverul de mesagerie electronică ce a dus la obţinerea unor informaţii de către terţe persoane“. Firma Mossack Fonseca are birouri în 35 de ţări.
Nu toate societăţile offshore din „Panama Papers“ sunt ilegale sau opace, unele au activităţi economice adevărate şi declarate sau au fost special create pentru facilitarea investiţiilor internaţionale. Dar marea majoritate dintre ele sunt folosite ca societăţi-ecran pentru ascunderea averilor, prin recurgerea la nume false. La Mossack Fonseca, banul curat stă alături de banii murdari ca cei „gri“ (cei din frauda fiscală), şi cei „negri“ (proveniţi din corupţie şi crimă organizată), marile averi şi starurile de fotbal merg alături de reţele criminale şi şefi de stat corupţi. După luni bune de anchetă, ICIJ şi partenerii au stabilit că în societăţile offshore sunt implicaţi 12 şefi de stat şi de guvern (şase în activitate), 128 de responsabili politici şi înalţi funcţionari, personalităţi dintre cele mai bogate de pe planetă şi 29 de membri din clasamentul Forbes 500.
Sistemul „păpuşilor ruseşti“
Clienţii cei mai sensibili, cei care doresc să se ascundă şi să facă averile lor de negăsit, sunt protejaţi de trei sau patru societăţi succesive, create în toate colţurile lumii, care se întretaie asemenea păpuşilor ruseşti pentru a complica munca autorităţilor fiscale şi judiciare, adesea fiind imposibilă refacerea pistelor.
Prin aceste mişcări dintr-un paradis fiscal la altul şi exploatând fisurile reglementărilor prin montaje din ce în ce mai complexe, Mossack Fonseca şi intermediarii săi ţin la respect autorităţile de control. Întrebată despre rolul şi responsabilităţile sale, firma Mossack Fonseca se apără spunând că ar oferi direct aceste servicii clienţilor şi pasează responsabilitatea spre cei circa 14.000 de intermediari (mari bănci mondiale, cabinete de avocaţi şi alte firme de gestionare a averilor) care asigură interfaţa cu beneficiarii finali.
Panama, centru financiar „toxic“, refuză să coopereze cu statele străine în lupta contra fraudei şi evaziunii fiscale şi este în dispută cu Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), cea care coordonează această luptă.
„Cutia neagră“
Pentru fiecare din cele 214.488 de structuri offshore create sau administrate de Mossack Fonseca în cursul celor patru decenii de existenţă, baza de date furnizează registre, documente oficiale, paşapoarte, contracte şi corespondenţa internă. Fişiere care permit adesea dezvăluirea proprietarilor reali şi activităţile acestor societăţi, inaccesibile publicului şi chiar autorităţilor, din cauza opacităţii care domneşte în jurisdicţiile offshore.
Din milioanele de nume de cetăţeni din peste 200 de ţări sau teritorii diferite, majoritatea sunt necunoscute marelui public, dar sunt şi sute de figuri de prim-plan, din universul politic, economic, cultural, sportiv sau criminal. În Germania, investigaţiile pe baza acestor documente au dus la o serie de percheziţii în februarie 2015 contra băncilor germane suspectate de complicitate la spălare de bani şi fraudă fiscală. Commerzbank a acceptat în octombrie 2015 să plătească o amendă de 17 milioane euro pentru că ajutase unii clienţi să fraudeze fiscul prin societăţi înregistrate de Mossack Fonseca.
Evazionişti islandezi de rang înalt
Premierul islandez, doi din principalii membri ai guvernului său, şeful partidului său, toţi au avut legături cu societăţi offshore fără să declare public acest fapt. „Panama Papers“ dezvăluie practicile principalilor responsabili politici ai ţării, putând declanşa un scandal de amploare într-o ţară care afirmă că a făcut ordine după uriaşa criză bancară din 2008. Mica insulă cu 329.000 de locuitori a urmărit bancherii săi şi a trimis după gratii cel puţin două duzini dintre ei. Ei au fost acuzaţi că şi-au împrumutat reciproc sute de milioane de dolari pentru a dovedi că instituţiile lor sunt în regulă. Prim-ministruul de atunci, Geir Haarde, a căzut după manifestaţii uriaşe, a fost pus sub acuzare pentru „neglijenţă“ şi declarat vinovat în 2012 de justiţia islandeză.
Actualul premier, Sigmundur Gunnlaugsson, deţine cu soţia sa, în cel mai mare secret, o societate numită Wintris Inc. în Insulele Virgine britanice. Existenţa ei nu a devenit publică decât pe 15 martie, când soţia lui Gunnlaugsson a dezvăluit-o pe Facebook, câteva zile după un interviu tensionat al premierului pentru ICIJ. „Existenţa acestei societăţi nu a fost niciodată un secret“, a precizat Anna Sigurlaug Palsdottir, subliniind că este singura proprietară a firmei. Ea a declarat că Wintris a fost fondată în 2007, când cuplul ezita între a rămâne în Marea Britanie şi a se muta în Danemarca.
Opoziţia a cerut demisia premierului şi o petiţie a adunat deja mii de semnături. Gunnlaugsson refuză să plece explicând că nu are nici un interes personal în Wintris. Dar se pune problema unui conflict de interese, societatea fiind creditată cu 4 milioane dolari de trei bănci islandeze, naţionalizate după falimentul lor. Gunnlaugsson a venit la putere în mai 2013 purtat de valul de furie al islandezilor contra băncilor, promiţând că va folosi o poziție forte contra creditorilor internaţionali ai celor trei bănci. El a devenit celebru când se afla în fruntea mişcării InDefence, care se opune semnării unui acord de rambursare cu creditorii externi ai băncilor din ţară. Islandezii au respins de două ori prin referendum un acord în acest sens, provocând o criză diplomatică cu Marea Britanie şi Olanda, unde se aflau unii dintre aceşti investitori.
„Panama Papers“ dezvăluie că alţi miniştri deţin societăţi offshore. Ministrul Finanţei şi Economiei, Bjarni Benediktsson, apare în calitate de co-proprietar al unei societăţi-ecran, Falson&Co, creată în 2005 în Seychelles de Mossack Fonseca. El este şeful partidului Independenţei (conservator), aliat Partidului Progresului în coaliţia guvernamentală. În 2015, el declara: „Nu ştiam că societatea avea sediul în Seychelles, credeam că era o companie luxemburgheză“.
Olof Nordal, ministru de Interne, apare şi ea ca mandatar al unei societăţi creată în Insulele Virgine, în noiembrie 2006. Soţul ei, Tomas Mar Sigurdsson, director de exploatare în Islanda al gigantului american al aluminiului, Alcoa, este co-mandatar al acestei societăţi. De asemenea, liderul Partidului pentru Progres şi consilier al premierului, Hrolfur Olvisson, este legat de două firme offshore, el asigurând ICIJ că totul este „legal“.
România
Iacubov şi Timiş, în reţeaua corupţiei
Deşi abia a început publicarea în media internaţională a documentelor „Panama Papers“ care au produs un adevărat şoc în plan mondial, de la nume de români care au fost dezvăluite ca având conturi şi deci bani ascunşi în paradisuri fiscale – Corneliu Iacubov şi Vasile Frank Timiş, în reţeaua globală a corupţiei. Este prea devreme să facem un bilanţ, media internaţională fiind concentrată pe nume răsunătoare de prim-rang.
Rusia
Kremlinul contratacă
„Panama Papers“ dezvăluie între altele că sume colosale au ieşit din Rusia prin intermediul cercului intim al preşedintelui Vladimir Putin. Potrivit documentelor, Putin ar fi în fruntea unei averi de 2 miliarde de dolari, din care jumătate sunt la adăpost în paradisuri fiscale din Caraibe. Cu o săptămână înaintea dezvăluirilor, Kremlinul a avertizat că o campanie de defăimare va fi pusă în acţiune contra liderului rus şi a apropiaţilor săi, cu scopul destabilizării regimului. Duminică seară, când a apărut „Panama Papers“ în media internaţională, media rusă pro-putere a trecut totul sub tăcere. Luni, Kremlinul a acuzat „foşti agenţi ai CIA” că ar fi la originea anchetei asupra paradisurilor fiscale şi Putin este „principala ţintă” alături de apropiaţi, acuzaţi de deturnarea a peste 2 miliarde dolari.
Societăţi-ecran
Dincolo de realitate
Aceste firme-ecran nu sunt ilegale în sine, ele folosind în majoritatea cazurilor să garanteze confidenţialitatea asupra transferurilor de bani. Intermediarii elveţieni au folosit acest sistem insistând asupra faptului că îşi protejează clienţii legitimi şi averile lor legale. În faptele dezvăluite de „Panama Papers“, realitatea este cu totul alta. Ziariştii independenţi din peste 80 de ţări au analizat luni de zile mii de societăţi numite în documentele provenite anonim de la cabinetul panamez de avocatură Mossack Fonseca. Au putut vedea cine se află în spatele lor, cine le utilizează şi în ce scop. Rezultatul este devastator. L-au găsit pe Rami Mahklouf, vărul lui Bashar al-Assad şi finanţist al regimului sirian. În timp ce figura pe lista sancţiunilor internaţionale, el continua să profite de anonimatul societăţilor offshore.
La fel Ali Dabaiba, bancherul clanului Gaddhafi, în Libia, şi Alaa Moubarak, fiul fostului preşedinte egiptean, astăzi în detenţie, au utilizat societăţi-ecran. De asemenea, fostul premier ucrainean, condamnat pentru extorsiune de fonduri, spălare de bani şi fraudă. Lista este uriaşă şi în ea figurează şi numeroşi criminali, baroni ai drogurilor, traficanţi de arme, mafioţi. În numeroase cazuri, rolul exact al societăţilor descoperite în „Panama Papers“ rămâne de descoperit.
260.000 de miliarde octeţi de date secrete au fost descoperite, studiate, analizate şi autentificate de Le Monde şi de cele 106 media partenere în interval de un an, mobilizând 370 de ziarişti din lumea întreagă.
