Ziaristul Zheng Yi descrie fapte atroce din istoria chineză contemporană, scene eradicate din memoria oficială, în lucrarea sa „Stele Roșii“, publicată în străinătate la începutul anilor ’90 și interzisă în China.
Regimul comunist refuză orice cercetare istorică, în special asupra carnagiilor din Guangxi. La 16 mai 1966, Mao Zedong lansa „revoluţia culturală“ pentru a-și înlătura adversarii, perioadă marcată de valuri de violenţe care au aruncat ţara în haos sub acoperirea luptei politice. Adolescenţi din Gărzile Roșii și-au bătut profesorii până la moarte, familiile s-au sfâșiat între ele, facţiunile s-au ucis între ele.
Regimul comunist păstrează însă o tăcere absolută asupra exceselor oribile comise în acea epocă.
Zvonurile privind carnagiile din Guangxi – 150.000 de morţi, potrivit unor surse – au determinat autorităţile să declanșeze o anchetă oficială 15 ani mai târziu. Concluziile nu au fost niciodată făcute publice, dar ziaristul Zheng Yi a realizat o carte-șoc, „Stele Roșii“, publicată în străinătate.
După trei ani de clandestinitate, autorul, jurnalist chinez, a trebuit să se refugieze în SUA, din cauza susţinerii revoltei studenţilor din Piaţa Tienanmen, în iunie 1989. În 1986, el a efectuat o adevărată anchetă istorico-judiciară asupra masacrelor și actelor de canibalism comise în timpul faimoasei „revoluţii culturale“ în provincia Guangxi. Analiștii reamintesc faptul că, la mijlocul anilor ’60, Mao Zedong, simţind „în mod clar“ că puterea era pe cale să-i scape din mâini, a luat decizia de a se folosi de contradicţiile regimului pentru a-și doborî inamicii politici și a-și păstra autoritatea supremă. În acel moment, un val de ură s-a revărsat asupra întregii Chine. Principalele victime au fost „dușmanii de clasă“ tradiţionali (proprietari de pământuri, ţărani bogaţi și toate persoanele considerate contrarevoluţionare etc.), dar și unii responsabili ai partidului, rivali ai Marelui Conducător. Pentru a relua comanda, Mao a știut în mod abil să susţină mișcările maselor prin Gărzile Roșii.
În numele ideologiei
Bazându-se pe arhivele locale ale Partidului Comunist chinez la care a avut acces, pe numeroase interviuri cu cadre de partid, cu rude și apropiaţi ai victimelor, Zheng Yi a realizat un tablou îngrijorător al complezenţei autorităţilor în crimele sistematice și canibalismul indivizilor în numele revoluţiei politice și al luptei de clasă. Dovezile scoase la lumină de Zheng Yi creionează o imagine fără precedent asupra modului în care luptele interne, rivalităţile între facţiuni în timpul „revoluţiei culturale“ au atins un stadiu de frenezie ucigașă în minoritatea Zhuang din Guangxi. Faptele relatate în volumul „Stele Roșii“ constituie un studiu minuţios asupra totalitarismului comunist chinez și un avertisment ca așa ceva să nu se mai repete vreodată.
În Wuxuan, în câmpiile izolate din provincia Guangxi, barbaria a atins apogeul: inimile, ficaţii și organele genitale ale victimelor erau decupate și fierte înainte de a fi consumate de torţionarii lor. Astăzi orașul oferă un tablou liniștit, și totuși aici, acum 50 de ani, cel puţin 38 de persoane au fost victime ale canibalismului organizat – a declarat pentru AFP, sub acoperirea anonimatului, un cadru de partid care a participat la începutul anilor ’80 la o anchetă oficială asupra acelor evenimente. „Exacerbând ordinele pentru lupta de clasă, s-a ajuns la canibalism. (…) Crimele erau înspăimântătoare, mai rău ca fiarele.“ „În timpul acelui deceniu catastrofic, Guangxi a fost scena unei cruzimi și a unei sălbăticii revoltătoare“, scrie acest pensionar al partidului, într-un manuscris consultat de AFP. „Oamenii erau bătuţi până la moarte sau îngropaţi de vii, decapitaţi, lapidaţi, înecaţi, masacraţi în grup, goliţi de intestine (…). Toate metodele au fost folosite.“
Contrar scenelor de canibalism survenite în timpul „Marelui salt înainte“ (1958-1962), violenţele din Wuxuan erau motivate de un pur fanatism. „Era un canibalism cauzat de evenimentele politice, o ură politică în numele ideologiei și ritualurilor politice“, arată X.L. Ding, profesor la Hong Kong University of Science and Technology. Detaliile descrise îţi îngheaţă sângele în vine. În 1968, un profesor de geografie de la colegiul local a fost bătut de elevii săi până a murit. Corpul i-a fost târât până în apropierea râului Qian, unde un alt profesor, sub ameninţarea armelor, a fost silit să îi extragă ficatul și inima. Organele au fost duse la școală, unde au fost puse pe grătar și mâncate de adolescenţi.
Recent, unul dintre responsabilii comisiei de anchetă a publicat un articol într-o revistă chineză liberală cu tiraj mic. A detaliat descoperirile sale și a reamintit că peste 100 de persoane au luat parte la actele de canibalism. Dar eforturile pentru sensibilizarea opiniei publice s-au lovit de o rezistenţă puternică.
Revoluţia culturală“ a fost lansată la 16 mai 1966 de Mao Zedong, pentru a-și înlătura adversarii și a-și menţine puterea supremă, violenţele aruncând ţara în haos în numele luptei politice.
