Cele 149 de state membre ale Organizatiei Mondiale a Comertului se reunesc de joi la Geneva in incercarea de a salva patru ani si jumatate de negocieri privind o impartire mai echitabila a schimburilor mondiale, cu riscul ca in cazul unui esec sa vada indepartandu-se multa vreme speranta unui compromis.
Miza este succesul sau esecul ciclului de negocieri de la Doha, lansat in 2001 in capitala Qatarului cu ambitia de liberalizare a schimburilor mondiale, ajutand in acelasi timp dezvoltarea tarilor sarace. Asa cum recunostea directorul general al OMC, Pascal Lamy, „ne aflam intr-o zona periculoasa”, pentru ca „un esec al ciclului Doha va reprezenta o pierdere pentru tarile in curs de dezvoltare care s-au luptat pentru lansarea de negocieri vizand stabilirea unor schimburi mai echitabile”. Negociatorii vor avea de rezolvat un „triunghi infernal”, cum spunea Lamy: ca SUA sa isi reduca subventiile catre agricultori, ca UE sa-si deschida mai mult piata pentru produsele agricole si ca statele in curs de dezvoltare din G20 sa faca acelasi lucru cu produsele industriale. Numai ca fiecare tabara se declara gata sa accepte, de fiecare data cu o conditie – ceilalti sa faca primul pas. UE este cea mai vizata in dosarul drepturilor vamale la produsele agricole, SUA fac figura de acuzat in dosarul subventiilor agricole, in timp ce in dosarul produselor industriale statele bogate cer ca in schimbul concesiilor in materie agricola partenerii in curs de dezvoltare sa reduca drepturile vamale pana la maximum 15%.
In pofida reticentelor, afisate in special la Paris, comisarul european pentru Comert, Peter Mandelson, declara ca este gata sa amelioreze oferta sa agricola pentru a evita un esec la Geneva al „reuniunii ultimei sanse”. Problema este ca, in fata trenarii negocierilor comerciale mondiale, SUA, Japonia si Europa cauta sa inmulteasca aliantele bilaterale sau regionale in America de Sud si in Asia, contribuind la slabirea multilateralismului atat de drag OMC-ului.
OMC, arena unde se deruleaza negocieri multilaterale privind liberalizarea schimburilor, este o institutie „pilotata” de cei 149 de membri, o expresie consacrata care inseamna ca secretariatul si directorul sau general nu isi pot impune deciziile. Nascuta la 1 ianuarie 1995 pentru a succeda GATT (Acordului general pentru tarife si comert), OMC are sarcina de a liberaliza, superviza si reglementa comertul international. Functioneaza prin consens, o regula din ce in ce mai greu de mentinut, cu participarea a trei sferturi din statele Terrei. Din organizatie fac parte toate marile economii, cu exceptia Rusiei si a Iranului, care cauta sa adere alaturi de alte 20 de tari.
