Garry Kasparov (foto), disident şi critic al lui Putin, preşedinte al Fundaţiei drepturilor omului din New York, consideră că sancţionarea oligarhilor ruşi i-ar determina pe aceştia să îl abandoneze pe Putin dacă nu le mai poate proteja activele lor din străinătate. Criza ucraineană afectează negativ afacerile influenţilor oligarhi ruşi. Şi ucraineni.
În contextul crizei ucrainene, Kasparov arată că trebuie ţintite activele oligarhilor ruşi în străinătate, reşedinţele, acţiunile la Bursa din Londra, iahturile. El precizează că pentru a doua oară în şase ani, preşedintele rus Vladimir Putin a ordonat trupelor ruse să traverseze o frontieră internaţională recunoscută pentru a ocupa teritoriul. Trebuie spus clar acest lucru înainte de orice discuţie asupra motivelor şi a consecinţelor. Trupele ruseşti au ocupat Crimeea şi nu au plecat, în pofida protestelor autorităţilor ucrainene. La o distanţă de cinci sute de kilometri în sud, soldaţii ruşi ocupă şi astăzi părţi din Georgia – Ossetia de Sud şi Abhazia – unde se află din 2008, când a avut loc invazia lui Putin şi anexarea de facto.
Potrivit lui Kasparov, Putin aparţine unui club exclusiv, cu Saddam Hussein şi Slobodan Miloşevici, ca unul din rarii lideri care au invadat o ţară vecină în era nucleară. Această brutală agresiune expansionistă a fost la modă după epoca lui Adolf Hitler, care a eşuat în final, şi a lui Iosif Stalin, care a reuşit. Armata Roşie a lui Stalin a avut partea ei de glorie pe câmpul de luptă, dar adevăratul triumf a venit la conferinţa de la Ialta, în februarie 1945, trei luni înaintea sfârşitului războiului în Europa. Stalin i-a intimidat pe Franklin Roosevelt şi pe Winston Churchill, a redesenat frontierele Poloniei şi alegerile din Polonia, ştiind că guvernul comunist instalat de sovietici era acolo pentru a rămâne.
Ca o coincidenţă vizibilă, Ialta se află în Crimeea. Tacticile lui Putin seamănă cu precizie cu cele naziste – de anschluss a Austriei şi de ocupare şi anexare a Sudeţilor în Cehoslovacia în 1938. Acelaşi discurs privind protejarea populaţiei ameninţate, aceeaşi propagandă plină de minciuni, justificări şi acuzaţii. Putin urmează acelaşi model ca şi Stalin asupra Poloniei la Ialta – întâi invazia, apoi negocierea. Crimeea va fi obligată să facă un referendum privind aderarea la Rusia în numai câteva zile, un vot în condiţiile privilegiate de Kremlin, sub ameninţarea armelor.
Pierderea marionetelor de la Kiev
Mişcarea lui Putin în Crimeea a intervenit la câteva ore după ce fostul preşedinte ucrainean, Viktor Ianukovici, a perturbat lanţul marionetelor de la Kiev din mâna stăpânului său din Rusia. A lăsat în urmă mii de articole şi câteva palate, dovada corupţiei sale personale la scară mare. Alungarea sa, obţinută cu sânge de poporul curajos al Ucrainei, a fost văzută de Putin ca un semn de slăbiciune. Ca orice şef de mafie, el a găsit imediat un mijloc de atenţionare şi peninsula Crimeea, pivot istoric, cu impostanta sa populaţie rusofonă şi vulnerabilitatea geografică (şi o bază navală rusă), era alegerea evidentă.
Kasparov arată că este o pierdere de timp încercarea de a discerne strategia profundă în acţiunile lui Putin. Nu există interese naţionale complexe în calculele unui dictator. Nu există decât interese personale, interesele apropiaţilor săi care îl menţin la putere. Fără veritabile alegeri sau o presă liberă, singurul mod al unui dictator pentru a comunica cu supuşii săi este prin propagandă şi singurul mod prin care îşi validează puterea este cu spectacole regulate de forţă. În interiorul Rusiei, prin represiunea disidenţei şi contra drepturilor civile, accelerate în cursul JO de la Soci. În străinătate, sub forma unei acţiuni militare, sancţiuni comerciale sau şantajul gazului natural, aplicate de fiecare dată când Putin credea că se poate impune prin acest mod.
Luni, pieţele s-au prăbuşit ca răspuns la vestea că Rusia a invadat o naţiune europeană. Câteva zile mai târziu, declaraţiile prudente emanate de Casa Albă şi Uniunea Europeană a determinat revenirea pieţelor. Aflat la discreţia liberului acces pe pieţele occidentale, Putin şi clica sa au exploatat angajamentul occidental faţă de Rusia într-un mod la care liderii Uniunii Sovietice nici nu au încercat să viseze vreodată. Dar asta înseamnă că sunt vulnerabili într-un mod în care sovieticii nu erau. Dacă Occidentul îl pedepseşte pe Putin cu sancţiuni şi un război comercial, care pot fi eficiente în final, ar fi crud pentru cele 140 milioane de ruşi care trăiesc în regimul lui Putin. În loc de asta, sancţionarea celor 140 de oligarhi care îl protejează pe Putin ar însemna aruncarea lui la coş mâine dacă nu mai poate să le protejeze activele în stăinătate. Ţintirea vizelor lor, a reşedinţelor, a activelor din Bursa londoneză, iahturile şi conturile bancare din Elveţia. Joia trecută, SUA au anunţat astfel de sancţiuni, dar ele trebuie urmate de UE pentru a fi cu adevărat eficiente. Altfel, pierderea Wall Street-ului va fi câştigul Londrei şi tactica lui Putin de a diviza pentru a domni va funcţiona din nou.
Dacă Putin reuşeşte şi nu există un răspuns occidental unit, va fi reuşita lui independent dacă DA sau NU trupele ruseşti rămân în Crimeea şi, aşa cum ştim, ordinea mondială va fi terminată. Universul post-1945 al integrităţii teritoriale va fi destrămat în bucăţi şi va avea un impact de mare anvergură, indiferent ce vor spune pieţele şi experţii în următoarele zile. Kasparov subliniază pentru cei care se întreabă care vor fi consecinţele inacţiunii lumii libere asupra Ucrainei – este preţul inacţiunii în Georgia, al inacţiunii în Siria. Înseamnă că acelaşi lucru se va repeta încă odată şi încă odată până ce în final nu va mai putea fi ignorat. Preţul inacţiunii contra agresiunii unui dictator este întotdeauna cel de a vedea o repetare.
Afaceri ameninţate
Portofoliile celor mai mari averi ruse şi ucrainene au pierdut 12,8 miliarde de dolari, luni 3 martie, la căderea pieţelor. Pentru influenţii oligarhi ruşi, criza ucraineană le strică afacerile.
Ziua de 3 martie 2014 va rămâne pentru miliardarii ruşi şi ucraineni o zi de proastă amintire. În prima zi după un weekend marcat de ameninţarea crescândă a unei acţiuni armate ruseşti în Crimeea, averile lor au avut pierderi serioase pe pieţe. Desigur, dezminţirile lui Putin au adus din nou calmul, dar prăbuşirea de la debutul săptămânii a dovedit că „marile averi ruseşti au mult de pierdut în cazul unui eventual război în Crimeea”, arată Bloomberg.
În total, luni, 3 martie, aproape 13 miliarde dolari au fost pierdute de miliardari ruşi şi ucraineni prezenţi pe lista Bloomberg a celor 400 cele mai mari averi mondiale. O consecinţă directă a panicii investitorilor faţă de escalada militară a crizei în Crimeea, care au vândut o parte a acţiunilor ruseşti din precauţie. Bursa din Moscova a pierdut 13% într-o zi.
Londra miliardarilor ruşi
BBC a publicat fotografia unui document care lasă de gândit că Londra nu doreşte sancţiuni economice contra Rusiei, pentru că ar putea afecta interesele City-ului, care găzduieşte numeroase capitaluri ruseşti. BBC arată că Marea Britanie s-ar putea opune sancţiunilor comerciale contra Rusiei şi nu doreşte să închidă City pentru investitorii ruşi ca răspuns la intervenţia Moscovei în Ucraina.
Refugiu preferat de numeroşi miliardari ruşi, Londra ar avea mult de pierdut în cazul impunerii de sancţiuni contra Rusiei, arată analiştii. De unde şi presiunile guvernului Cameron în apărarea intereselor City-ului, inima financiară londoneză. „Sancţiunile contra Rusiei ar putea face rău Londrei şi deci Marii Britanii, Londra fiind inima economiei britanice”, arată Joshua Raymond de la City Index. Ea ar fi afectată în primul rând pentru că în Marea Britanie se află o sumă importantă de active ruseşti, arată analistul.
De la giganţii hidrocarburilor, Gazprom, Rosneft sau Lukoil la operatorul de telefonie mobilă MegaFon, trecând prin banca Sberbank, 70 de societăţi sunt cotate în parte la Bursa din Londra. Apoi există somptuoasele reşedinţe din cartierele şic Kensington sau Chelsea, al cărui club de fotbal aparţine oligarhului Roman Abramovici care aparţin numeroşilor resortisanţi ruşi. Potrivit unui studiu realizat de constructorul de jeturi private Beechcraft Corporation, ruşii se clasează pe prima treaptă a podiumului străinilor care au achiziţionat bunuri imobiliare de peste un milion de lire sterline anul trecut. 624 dintre ei au cheltuit un total de 650 milioane euro. „Dacă aceste active sunt îngheţate şi ruşii nu mai pot cumpăra pe piaţa imobiliară din Londra, ar pune capăt uneia din sursele bulei preţurilor londoneze, punând în pericol preţurile bunurilor londoneze, ceea ce ar avea un efect de bulgăr de zăpadă asupra economiei britanice, în ansamblul ei”, susţine Raymond.
Nu închideţi City-ul ruşilor
Ce împinge guvernul Cameron să facă totul pentru evitarea ca eventuale sancţiuni contra ruşilor să nu aibă impact asupra economiei britanice şi a City-ului?
Documentul ţinut în mâna unui consilier al premierului britanic şi dezvăluit de media britanică, arată că guvernul „nu trebuie să susţină, pentru moment, sancţiuni comerciale (…) sau închiderea centrului financiar din Londra pentru ruşi”. O viziune împărtăşită de comunitatea financiară. „Ei trebuie să salveze piaţa imobiliară. Ei trebuie să salveze City într-un mod sau altul”, consideră Ishaq Siddiqi de la ETX Capital. Pentru a încerca stoparea criticilor care ar putea apare contra unei marii Britanii prea îngrijorată de interesele City-ului decât de Ucraina, ministrul de Externe, William Hague a asigurat în Parlament că acest document nu constituie „necesar un expozeu al deciziilor pe care le va lua guvernul Majestăţii Sale.Noi rămânem foarte deschişi opţiunilor care ar permite găsirea unei rezolvări a crizei ucrainene”.
Potrivit analiştilor, dacă sancţiunile sunt evitate, Londra ar putea ieşi chiar câştigătoare, instabilitatea din Ucraina şi Rusia putând aduce şi mai mulţi ruşi bogaţi să investească în imobile pe malurile Tamisei. Ceea ce ar însemna un lucru bun pentru piaţa londoneză ale cărei preţuri ar continua să crească.
Siddiqi explică: „Piaţa imobiliară londoneză pare a fi #the place to be# pentru oligarhii ruşi”, un refugiu şi, în timp ce numeroşi ruşi consideră Londra ca al doilea oraş după Moscova, „ce vedem noi este o intensificare a acestui fenomen cu capitaluri cash sosind pe piaţa imobiliară britanică”. Căderea rublei, accentuată puternic în ultimele zile din cauza crizei ucrainene, a antrenat deja de luni de zile ieşiri masive de capitaluri din Rusia.
Rusia nu-şi poate permite alt război rece
Trupele ruseşti trec peste frontiere. Un lider rus autocratic acuză SUA şi „radicali şi naţionalişti” neprecizaţi pentru a justifica ingerinţa. Un şef al marionetelor locale îşi declară fidelitatea faţă de Moscova.
Nu este de mirare că actuala criză în Ucraina a atras comparaţii cu Ungaria anului 1956 şi Cehoslovacia anului 1968, sau că experţii au proclamar re-emergenţa războiului rece. Numai că există cel puţin o diferenţă majoră între ieri şi astăzi – Moscova dispune de o piaţă bursieră.
Sub conducerea autocratică a preşedintelui Putin, Rusia este poate o democraţie cu numele, dar fluctuaţiile Bursei din Moscova reprezintă un referendum minut cu minut asupra acţiunii sale diplomatice şi militare. Luni, 3 martie, indicele pieţei bursiere ruse, RTSI, a căzut cu peste 12%, în ceea ce a fost numit un val de panică. Prăbuşirea a spulberat 60 miliarde dolari în valorea activelor, mai mult decât costul exorbitant al JO de la Soci. Rubla a plonjat la un prag minim istoric, ceea ce a determinat Banca Centrală a Rusiei să revizuiască ratele de interes.
Putin „pare că s-a oprit de la o eventuală invazie a Estului Ucrainei pentru că indicele RTSI a căzut luni cu 12%”, declară Anders Aslund de la Peterson Institute for International Economics din Washington. Marţi, după ce Putin a declarat că nu vede necesitatea de a continua intervenţia militară rusă, piaţa rusă a crescut cu 6%.
Strobe Talbot, specialist în istoria războiului rece şi preşedinte al Brooking Institution, un fost ambasador care a supervizat destrămarea ex-URSS în timpul Administraţiei Clinton, arată că în epoca sovietică nu exista nici o îngrijorare privind ce s-ar fi putut întâmpla la bursa sovietică. Şi dacă Putin îşi opreşte avioanele şi ar putea chiar închide ochii, este probabil din cauza îngrijorării constante privind preţul pe care l-ar avea de plătit Rusia.
Integrare în sistemul financiar mondial
Rusia este mult mai expusă fluctuaţiilor pieţei decât alte state, pentru că deţine o participare majoritară într-unele dintre cele mai mari întreprinderi din ţară. Gazprom, cea mai mare întreprindere din Rusia prin capitalizare bursieră, este deţinută în majoritate de Federaţia Rusă. În acelaşi timp, acţiunile Gazprom sunt înscrise la Bursa din Londra şi sunt negociate la înţelegere ca certificate americane în SUA ca şi pe pieţele de schimb la Berlin şi Paris. Peste jumătate din acţionarii săi sunt americani, potrivit JPMorgan Securities şi banca depozitară pentru aceste certificate de depozit este Bank of New York Mellon.
Multe întreprinderi ruseşti şi bănci sunt deplin integrate în sistemul financiar mondial. În săptămâna trecută, Glencore Xstrata, gigantul minier cu sediul în Elveţia, era în mijlocul unei datorii asupra fondurilor proprii de refinanţare de circa 1 miliard dolari cu societatea rusă Rosneft. Glencore a declarat că intenţionează să completeze tranzacţia în pofida crizei. Cifra de afaceri a Glencore de anul trecut era sensibil mai mare decât PIB-ul Ucrainei, care era de 178 miliarde dolari, arată Banca Mondială.
Astăzi, Rusia este prea fragilă şi vulnerabilă economic pentru a porni un război, consideră Aslund. „Eroarea fundamentală a Kremlinului este ignorarea slăbiciunii sale economice şi dependenţa de Europa. Aproape jumătate din exporturile Rusiei merg spre Europa şi trei ferturi din exporturile sale totale se compun din petrol şi gaz. Boomul energetic s-a terminat şi Europa poate întoarce placa asupra Rusiei după rupturile în aprovizionarea cu gaz în 2006 şi 2009. Dacă UE ar sancţiona aprovizionarea cu gaz din Rusia spre Europa, Rusia ar pierde 100 milioane dolari, o cincime din cifra sa de afaceri la exporturi şi economia rusă ar fi în criză.
Putin poate că „trăieşte în altă lume”, cum declara zilele trecute cancelarul german, Angela Merkel, dar sigur recunoaşte că lumea s-a schimbat radical după 1956 şi 1968. Şi realizează că amicii săi oligarhi bogaţi, din care mulţi conduc cele mai mari întreprinderi din Rusia şi-au plasat averile personale în locuri ca Londra şi New York. Un eminent economist rus (anonim din cauza posibilelor represalii), declara că oligarhii „nu vor îndrăzni să îl conteste dar îşi vor spune că vor da afară muncitorii şi vor reduce plata impozitelor”.
În timpul războiului rece erau puţini miliardari. Astăzi sunt 111, potrivit clasamentului Forbes, Rusia ocupând locul trei ca număr de miliardari, după SUA şi China. Economistul rus notează că miliardarii ruşi de elită – care sunt aproape sinonimi cu amicii şi aliaţii lui Putin – sunt cei care vor fi grav afectaţi de interdicţiile de viză, care au fost impuse de Barack Obama joia trecută. Alte sancţiuni ar putea include îngheţarea averilor şi numeroşi oligarhi ruşi au imobiliare şi alte active în Europa şi Statele Unite. „Ceea ce probabil l-a forţat deja pe Putin să se retragă”. În timp ce războiul rece era un concurs mondial între marxism şi capitalism, astăzi „nu există nici un element ideologic real al conflictului” în afara faptului că Putin a devenit personificarea respingerii Occidentului ca model, a declarat Talbott. „El vrea promovarea unei comunităţi eurasiene dominată de Moscova, dar nu este o ideologie. Economia Rusiei poate fi un exemplu de capitalism de gaşcă, dar este capitalism. Acum nu există nici măcar o umbră de marxism-leninism”.
Talbott recunoaşte că Rusia are legături strânse cu Ucraina. „Legăturile dintre Kiev şi Moscova au peste 300 de ani. Ucraina este inima culturii ruse. Cu trupele ruseşti reinstalate în peninsula Crimeea şi ucrainenii ruşi reclamând anexarea, poate că este puţin de făcut din partea SUA sau aliaţii lor pentru stabilirea statu quo-ului. Într-un mod modificat, va fi încă odată strategia Occidentului şi misiunea NATO”. Dar în nici un caz un alt război rece, ceea ce este un lucru bun, prezice Talbott.
