Marti, 4 noiembrie, au loc alegeri in Statele Unite pentru Presedintie. si o parte a Congresului american se va reinnoi: o treime din locurile de la Senat, totalitatea Camerei Reprezentantilor. Actualmente, in camera superioara — Senat — democratii si republicanii se gasesc in echilibru, iar in Camera Reprezentantilor democratii sunt majoritari.
Aceste date sunt importante in masura in care vor da sau nu noului presedinte mijloacele sa-si puna in aplicare politica. Dar ce presedinte va fi ales? Sondajele, mult mai numeroase ca in alte alegeri prezidentiale, il dau castigator pe senatorul Barack Obama, iar distanta dintre el si senatorul McCain s-a marit in ultimele saptamani, desi mult timp au fost cot la cot. McCain a facut o campanie destul de moale. Intr-o afirmatie recenta, el s-a declarat, prin fire si destin, un underdog (perdant).
Nu prea ai de ce sa alegi un perdant! Un alt element care pare sa-i fi instrainat alegatorii a fost fatala alegere a candidatei la vicepresedintie, fosta Miss Alaska, adversara avortului, prietena purtatorilor de arme si a exploatarii neecologice a petrolului alaskan, guvernatoarea Sarah Palin. Dupa ce a fost salutata cu entuziasm ca o incarnare a clasei de mijloc, a devenit dintr-o data o povara, fiind socotita prea putin experimentata pentru functia la care candideaza. Multi votanti ai lui McCain au trecut la Obama din cauza prezentei lui Palin pe langa candidatul republican.
Circula o vorba care nu are nici un fundament obiectiv, dar reprezinta totusi un sentiment difuz: toata omenirea ar trebui sa-l aleaga pe presedintele Statelor Unite! In asa masura conteaza pentru intreaga planeta cine e in functie la Casa Alba. Daca aceasta fantasma s-ar realiza, Obama ar fi ales de Lume. E preferat in Europa Occidentala, America de Sud, in Africa fireste, cam pretutindeni in lumea a treia. Europa Orientala, "noua Europa", ar vota poate McCain; si tot asa ar vota, din motive diferite, si teroristii din Extremul Orient, cei care nu doresc stingerea conflictului, ci perpetuarea confruntarii.
Daca McCain provoaca o sustinere moale, circula in schimb pe seama lui Obama, pe Internet, zvonuri dintre cele mai alarmiste. Unii il acuza de relatii cu grupuri radicale islamice; altii prognosticheaza instalarea unei dictaturi Obama, pe valul unei popularitati prea entuziaste. Este sigur ca Obama vorbeste de o "mare schimbare". Ar putea sa aiba si mijloacele sa o faca: spre deosebire de Bill Clinton, care nu a reusit nici reforma sistemului sanitar, nici controlul armelor de foc, din pricina lipsei unei sustineri parlamentare, sunt mari sanse ca noului presedinte sa-i fie favorabile ambele camere ale Congresului.
Programul lui Barack Obama ar putea fi usor asimilat, in Europa, unuia social-democrat. El vrea sa scada impozitele celor cu venituri mai modeste si sa-i impoziteze mai tare pe bogati. In ce priveste politica externa, mesajul lui este o retragere destul de rapida din Irak.
Un lucru este cert: America nu merge bine, America vrea o schimbare. Criza economica mondiala a inceput acolo si se datoreaza unei politici financiare imprudente, daca nu chiar iresponsabile. Chiar principalul vinovat, fostul presedinte al Rezervei Federale, Alan Greenspan, a recunoscut recent acest lucru. Pe plan extern, razboiul din Irak a fost mai mult decat o catastrofa: o prostie, o apreciere gresita.
Desi decisive pentru alegator nu sunt relatiile internationale, ci situatia interna, rolul Americii in lume se va pune totusi altfel dupa aceste alegeri.
America a intervenit hotarator in cursul secolului trecut impotriva totalitarismului. Progresul stiintific si tehnic mondial vine in cea mai mare parte din excelenta organizare a universitatii americane. America este locul unde se nasc si se coc cele mai interesante initiative ale tehnicii si ale stiintei. Cu toate acestea, Statele Unite ale Americii sunt din ce in ce mai putin iubite. Cei care isi pun sperantele in democratie stiu ca ruinarea suprematiei americane ar duce lumea intreaga la dezechilibre catastrofale. Totusi, cat de mare este puterea resentimentului! Constelatia terorista nu este decat una din fetele invidiei pe care o starneste marele imperiu.
Din ce in ce mai clar apare ideea ca, fata de aceasta eroziune economica si morala, fata de reaua constiinta a elitelor americane, fata de semnele de decadenta care se profileaza, trebuie sa existe o reactie. Doua sunt caile prin care aceasta reactie poate avea loc: una este o manifestare de forta, aratarea muschilor. Este ceea ce propune McCain, dar si el prea timid, ca si cum "complexul militaro-industrial" nu ar avea constiinta curata. Strategia alternativa este a lui Obama: Statele Unite trebuie sa dezvolte o atitudine prietenoasa, sa devina o forta pacifica, unificatoare, intr-o lume care are nevoie de concordie. Oare nu este prea tarziu?
Nu cumva aceasta atitudine va favoriza antiamericanismul pe plan extern, fiind considerat supremul semn de slabiciune? Oare spirala dezordinii nu se va adanci in mod periculos? Nimeni nu e profet in tara lui, nimeni nu e profet niciunde. Luati un bilet de un dolar si cititi ce scrie pe el: in God we trust, ne incredem in Domnul. De pe acum, alegatorul american si-a facut o parere. Restul nu mai depinde de el si este ascuns in negurile viitorului.
