După aproape patru decenii de la preluarea controlului Cambodgiei de către Khmerii Roşii, care au ucis aproape 2 milioane de locuitori între 1975 și 1979, doi dintre liderii acelui regim criminal condus de Pol Pot au fost recunoscuţi vinovaţi de crime contra umanităţii de un tribunal din Phnom Penh şi condamnaţi pe viaţă. Procesul încheiat joi a reprezentat un efort comun al guvernului cambodgian şi al ONU, dar nemulţumeşte o parte a populaţiei, care a fost supusă de regimul lui Pol Pot unor masacre în masă fără precedent.
Khieu Samphan, 83 ani, fost şef al regimului Khmerilor Roşii, şi Nuon Chea, 88 ani, considerat principalul său ideolog, au ascultat joi verdictul pronunţat de un tribunal din capitala Cambodgiei, la încheierea unui lung proces în cadrul căruia cei doi au fost judecaţi pentru „exterminare care înglobează asasinate în masă, persecuţii politice şi alte acte inumane, printre care evacuări forţate, dispariţii şi atacuri contra demnităţii umane”.
Regimul comunist criminal al Khmerilor Roşii a brutalizat Cambodgia în anii 1970 şi cei doi foşti înalţi demnitari şi supravieţuitori ai acelui regim au fost recunoscuţi vinovați de crime contra umanităţii şi condamnaţi la detenţie pe viaţă. Audierile tribunalului au fost criticate ca fiind foarte târzii şi nu acoperă decât o arie restrânsă a crimelor perpetuate de Khmerii Roşii.
Afacerea contra celor doi acuzaţi a fost divizată în etape. Procesul încheiat joi, 7 august, s-a derulat
într-un tribunal de la periferia capitalei Phnom Penh şi a abordat mai ales evacuarea centrelor urbane, o parte a tentativei dezastruoase a regimului de a realiza o utopie agrară. Audierile preliminare au început şi în al doilea proces care cuprinde acuzaţiile de genocid. Martorii au relatat despre alungarea lor din locuinţe la ţară de către soldaţii Khmeri Roşii, despre lipsa îngrijirilor medicale, execuţii şi alte atrocităţi. Evacuarea din
Phnom Penh din aprilie 1975 a transformat capitala într-un oraş-fantomă şi a marcat fragmentarea socială care a continuat în cursul următorilor trei ani. Familiile au fost separate, banii au fost aboliţi, populaţia ţării a fost constrânsă la foamete şi la un efort colectiv de muncă.
Procesul a început în 2011, la peste trei decenii de la căderea Khmerilor Roşii, o întârziere care a fost unul din factorii care au complicat sarcina justiţiei. Observatorii arată că lumea este conştientă că tribunalul nu a rezolvat totul, dar importantă este procedura şi Youk Chhang, fondatorul Centrului Cambodgia, o organizaţie care a adunat un adevărat tezaur de documente şi fotografii din epoca Khmerilor Roşii declară că „vom continua căutarea adevărului”. Deşi asu început audierile în cel de-al doilea proces al celor doi lideri khmeri roşii, rămâne deschisă problema în ce măsură vor avansa procedurile având în vedere vârsta avansată şi fragilitatea acuzaţilor, spitalizaţi de mai multe ori în ultimii trei ani, ceea ce a dus la serioase întârzieri.
Un alt acuzat, Ieng Sary, ministru de Externe al guvernului Khmerilor Roşii, a decedat în 2013 şi soţia sa, Ieng Thirith, care a fost şi ea ministru, a fost declarată inaptă mental în timpul procesului. Pol Pot, şeful Khmerilor Roşii, a murit în jungla din nord-vestul Cambodgiei în 1998, înainte ca tribunalul să fie creat. Un alt lider al regimului, Kaing Guek Eav, 71 ani, alias Duch, care comanda infama închisoare S-21 din Phnom Penh, a fost deja condamnat de un tribunal în 2010 la 35 de ani de închisoare, verdict transformat la recurs în închisoare pe viaţă.
Nuon Chen, care a fost secretar adjunct al Partidului comunist al Kampuchiei sub Pol Pot, a fost în sala de audieri un apărător înfocat al politicii Khmerilor Roşii ca fiind necesară elaborării unei „revoluţii democratice a poporului”. El a explicat că evacuarea Phnom Penh-ului s-a făcut cu „generozitate” pentru că regimul se temea că oraşul putea fi bombardat de armata americană. În ce îl priveşte pe KhieuSamphan, care asemenea multor alţi lideri Khmeri Roşii şi-a făcut studiile la Paris, a fost membru al Parlamentului cunoscut în anii 1960 ca o figură incoruptibilă în mijlocul venalităţii din politica ţării. El a venit în fruntea Khmerilor Roşii în 1976 şi mulţi martori au declarat în proces că era considerat integru şi refuzau să creadă că ştia ceva despre deciziile luate la înalt nivel pentru evacuarea centrelor urbane şi epurarea ţării de presupuşii trădători.
