Am mai scris, la începutul anului, despre urgenţa adoptǎrii unui Cod Electoral, necesar atât pentru armonizarea prevederilor diferitelor legi electorale, cât şi pentru corectarea numeroaselor hibe existente în actualele acte normative (între altele, semnalate în decembrie de cǎtre Oficiul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului al OSCE). Revin pentru cǎ USL, deşi a promis, nu a fǎcut pânǎ acum nimic în direcţia adoptǎrii unor reglementǎri electorale coerente (cele actuale nesuportând acest atribut). Întreprinderea nici nu ar fi aşa complicatǎ, pentru cǎ existǎ deja un proiect de Cod, care a fost publicat de cǎtre Autoritatea Electoralǎ Permanentǎ încǎ din septembrie 2012, proiect care ar trebui doar actualizat pe ici-pe colo şi introdus pe ordinea de zi a Parlamentului.
De ce e nevoie de un Cod Electoral, în plus faţǎ de actualele legi care reglementeazǎ fiecare tip de alegeri? Pentru cǎ existǎ o serie de elemente mai degrabǎ de ordin tehnic, ce ţin de modul de înscriere în listele de alegǎtori, prevenirea şi sancţionarea unor infracţiuni precum mita electoralǎ, depunerea candidaturilor, alcǎtuirea birourilor electorale, desfǎşurarea campaniei (îndeosebi prin radio şi televiziune) etc., care ar trebui sǎ fie unitare indiferent de tipul de scrutin. În prezent, fie existǎ diferenţe nejustificate între un tip de alegeri şi altul, fie reglementarea este rǎtǎcitǎ prin cine ştie ce ordonanţǎ de urgenţǎ emisǎ nu se mai ştie când. Odatǎ adoptat acest set de regleme-ntǎri, ar rǎmâne de discutat, pentru fiecare tip de alegeri, dacǎ vrem sǎ fie proporţionale sau majoritare, într-un tur sau douǎ etc. Probleme complicate, dar mai uşor de decis o datǎ ce ar fi eliminate temele colaterale.
Un Cod Electoral unitar ar obliga poate guvernele sǎ aplice prevederile legale privind utilizarea cǎrţilor de alegǎtor. Pentru cei care au uitat trebuie amintit cǎ, încǎ din anul 2000, legea prevede identificarea alegǎtorilor pe baza acestui document (care s-a şi distribuit în acel an). Legea e în vigoare, doar cǎ la fiecare rând de alegeri Guvernul suspendǎ (de obicei, în hotǎrârea de guvern care stabileşte data alegerilor) aplicarea acestei prevederi. Cǎrţile de alegǎtor ar fi cele care ar reduce posibilitatea votului multiplu, ar lǎmuri numǎrul alegǎtorilor cu drept de vot (câte cǎrţi de alegǎtor valide, atâţia alegǎtori) şi ar elimina posibilitatea multor abuzuri. Dacǎ ar exista voinţǎ politicǎ, am putea distribui şi apoi utiliza cǎrţile de alegǎtor încǎ de la alegerile pentru Parlamentul European din primǎvara viitoare. Pentru asta ar fi nevoie doar de un ministru de Interne care sǎ doreascǎ sǎ facǎ puţinǎ ordine în domeniul electoral.
Aparent, pânǎ în 2016 ar mai fi destul timp, caracterul de urgenţǎ nu s-ar justifica. Dacǎ însǎ avem în vedere recenta hotǎrâre a Curţii Constituţionale (cea referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii privind organizarea şi desfăşurarea referendumului), constatǎm cǎ, pentru a produce efecte în 2016, Codul Electoral trebuie adoptat în primǎvara lui 2015. Dacǎ luǎm în calcul şi cele douǎ tururi de alegeri din 2014 (care se vor desfǎşura tot cu aproximaţia determinatǎ de legislaţia existentǎ), vedem cǎ, de fapt, un spaţiu în care sǎ se poatǎ discuta în linişte şi apoi sǎ se adopte Codul Electoral existǎ doar în toamna care începe şi în primele luni ale anului urmǎtor. Ar rǎmâne ca în primǎvara lui 2015 sǎ se discute Legea alegerilor locale (poate renunţǎm la stupida alegere a primarilor într-un singur tur), apoi a celor parlamentare.
Cum vedem, calendarul e, de fapt, extrem de strâns. Politicienii, mai ales cei aflaţi la guvernare, preferǎ sǎ ignore acest lucru. Dintotdeauna, lor le convine sǎ modifice legile electorale în ultimul moment, atunci când nu mai e mult timp de discuţii, şi când le e mai uşor sǎ impunǎ regula care-i avantajeazǎ. Dacǎ pǎrţile tehnice rǎmân prost reglementate, asta le place cǎci, ei fiind cei care aplicǎ legea, vor utiliza fiecare ambiguitate în folosul propriu.
Mircea Kivu este sociolog
