Piaţa actuală a materialelor folosite în cadrul unei reamenajări s-a dezvoltat atât de mult încât oferta nu are cum să nu-l mulţumească şi pe cel mai pretenţios consumator.
Producătorii de toate calibrele concurează la diversificarea fără precedent a materialelor, a mobilierului, a produselor de bricolaj, a corpurilor sanitare sau de iluminat. Oricine îşi doreşte modificarea înfăţişării locuinţei o poate face, în funcţie de bugetul de care dispune, achiziţionând materialele necesare dintr-un singur magazin de specialitate. Într-o atare situaţie, diminuarea până la dispariţie a interesului pentru soluţiile individuale, creative, pare cât se poate de normală. Cu toate acestea însă, în anumite circumstanţe, apelarea la vechile procedee, care aveau la bază inventivitatea, se dovedeşte a fi mai eficientă atât din punct de vedere utilitar, cât şi financiar.
Exemplul pe care îl prezentăm în continuare este mai mult decât relevant în acest sens. Este vorba de o soluţie de montaj a lavoarului în baie. În locul unei soluţii convenabile, comode (cum ar fi fost achiziţionarea unui corp de mobilier în care să fie montat lavoarul), la propunerea arhitectului, proprietarii au ales să-şi individualizeze baia chiar prin modul în care a fost montat lavoarul. Cheltuielile de punere în practică a proiectului conceput de arhitect au fost relativ egale cu cele care ar fi fost necesare pentru cumpărarea unui corp de mobilier. Ideea care a generat proiectul a avut la bază nevoia de a crea confort în zona lavoarului, dar şi de a obţine un ansamblu care să se evidenţieze prin originalitate. Mai mult decât atât, ansamblul construit în jurul lavoarului a fost corelat cu cel construit pentru montajul caloriferului şi cu cel realizat la una din extremităţile căzii.
Concret, lavoarul a fost încorporat într-un blat din lemn masiv, care a fost traforat după forma rotundă a acestuia. La un nivel inferior a fost montat un al doilea blat, de aceeaşi formă, care serveşte ca spaţiu de depozitare. La extremitatea dinspre cadă a blatului superior a fost montat un mâner din inox, care ajută la intrarea şi la ieşirea din cadă. În acelaşi scop, la nivelul blatului inferior, a fost construită o treaptă.
Etape de lucru:
1. Construirea scheletului metalic. Baza construcţiei a fost făcută din ţeavă rectangulară din oţel. Pentru a-i da forma rotundă a lavoarului, o bară a fost secţionată din 3 în 3 cm, după care a fost curbată.
2. Realizarea bazei din OSB. După forma scheletului metalic a fost decupată a placă din OSB cu grosimea de 1 cm. Aceasta are rolul să ofere o bază fermă blatului din lemn şi să sprijine lavoarul.
3. Montajul blaturilor. Blaturile au fost confecţionate la faţa locului, de echipa de meşteri. Ele au fost traforate după forma scheletului. Extremităţile construcţiei au fost placate cu gips-carton.
4. Finisajul. Muchiile blaturilor au fost rotunjite cu o rindea cu cap special. Suprafeţele din lemn au fost băiţuite şi lăcuite, iar cele din gips-carton au fost chituite şi zugrăvite în alb. La final, a fost montat lavoarul.
Lucrare proiectată şi executată de arh. Ştefan Şteblea, tel. 0723991996, www.sssconstruct.com
