Băile provoacă proprietarilor o preocupare intensă atunci când se doreşte renovarea sau amenajarea lor. Principalul motiv îl constituie faptul că, prin specificul lor, sălile de baie posedă un potenţial deosebit şi aparte în ceea ce priveşte amenajarea.
Plăcile ceramice folosite pentru finisarea pereţilor şi a pardoselii, precum şi obiectele sanitare specifice dau posibilitatea celor care proiectează amenajarea să gândească combinaţii nenumărate de culori şi forme. Toate aceste lucruri trimit parametrii precum dimensiunea sau forma încăperii într-un plan secund, ei nemai posedând o importanţă atât de mare în ansamblul imaginii finale a încăperii. Bineînţeles că suprafaţa unei săli de baie condiţionează funcţionalitatea acesteia, dar, pe lângă faptul că există soluţii care să rezolve situaţiile de acest gen, funcţionalitatea băilor nu deţine un rol primordial în judecarea confortului aşa cum se întâmplă cu celelalte camere. Fiind o încăpere cu funcţiuni pur utilitare, confortul ei va fi dat, în primul rând de obiectele sanitare care satisfac aceste utilităţi.
De multe ori însă, planificarea renovării sălii de baie se rezumă la aceste două categorii: finisajele ceramice şi obiectele sanitare. În puţine cazuri, atenţia celor implicaţi este distribuită şi în alte direcţii cum ar fi decorarea sau introducerea altor materiale decât cele cu care suntem obişnuiţi în aceste circumstanţe.
Baia pe care o prezentăm aici iese din tipare din multe puncte de vedere. Este de remarcat felul în care a fost proiectată şi executată montarea lavoarului şi a căzii, dar şi introducerea substanţială a lemnului în executarea finisajelor. Chiar dacă aspectul final este unul spectaculos şi original, materialele şi operaţiile preliminare nu au diferit cu nimic de cele dintr-o renovare obişnuită. Baia în cauză are o suprafaţă de aproximativ 6,5 mp şi deserveşte un apartament vechi de 70 de ani. Toate obictele sanitare şi toate conductele vechi au fost eliminate încă de la începutul lucrărilor. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu finisajele de pe pereţi şi de pe pardoseală. Pereţii au fost retencuiţi iar pe pardoseală a fost turnată şapă. După ce au fost trase noile conducte, acestea au fost integrate în volume realizate din profile metalice şi plăci din gips-carton. Traseele conductelor şi, implicit, volumele măştilor au fost proiectate în aşa fel încât să se constituie în baza elementelor de finisaj (foto 1).
Pardoseala a fost hidroizolată cu o membrană specială. După uscarea ei, a fost montat un strat din plăci OSB cu grosimea de 1 cm, care va servi drept bază pentru finisajul din parchet din lemn masiv. OSB-ul, împreună cu profilele metalice şi plăcile din gips-carton rezistente la umezeală au fost folosite pentru construirea cadrelor necesare montării căzii şi a lavoarului (foto 2). Acestea au fost definitivate prin montarea unor blaturi din lemn, în cazul lavoarului, şi prin montarea plăcilor din piatră naturală, în cazul căzii.
Blaturile din lemn au fost folosite pentru realizarea de poliţe şi rafturi în zona toaletei şi a bideului, precum şi în zona uşii de acces, acestea din urmă folosind ca spaţii de depozitare pentru prosoape.
Datorită spaţiului suficient, proprietarii au hotărât să monteze şi o cabină de duş (foto 3). Peretele comun cu holul a fost construit din cărămizi de sticlă, iar deasupra cabinei a fost realizată o scafă circulară. De altfel, de jur-împrejurul băii au fost construite scafe în care au fost introduse elementele de iluminat.
Lucrare executată de arhitect Ştefan Şteblea, www.sssconstruct.com, tel. 0723.991.996
