Vremea a tinut cu oaspetii aflati pe terasa Green Hours din Bucuresti care au savurat din plin tainele unui debut in jazz. E vorba de lansarea albumului de "Being Green", primul album pe care s-a inregistrat vocea cu totul speciala a Ruxandrei Zamfir, realizat cu sprijinul Green Records.
"Being Green" reprezinta finalul unei asteptari artistice ce dureaza de mai bine de 10 ani. O asteptare care a cuprins destule momente de entuziasm, dar si multe de abandon. O optiune statornica pentru un gen muzical trecut demult de varsta celebritatii, pentru o scena mica, luminata doar de ochii adevaratilor iubitori de jazz. Cat despre primii "beneficiari" ai acestui sentiment, ei nu puteau fi altceva decat fiinte anacronice – nostalgici ancorati in lumea de catifea a ceea ce iubitorii de jazz numesc standarde. Cantece-reper, care vorbesc despre o lume diferita, plina de nuante, dar la fel de dramatica: lumea celor care reusesc sa spuna ceea ce simt. Dar nu numai atat: Ruxandra a marturisit celor care au ascultat-o incantati joi seara, ca insasi vocea ei a imprumutat din caldura daruita celor prezenti si a devenit astfel chiar mai profunda decat cea inregistrata in album.
Ruxandra Zamfir este o jurnalista a parasit lumea presei pentru aceea a muzicii. Absolventa a Facultatii de Jurnalism si Comunicare a Universitatii Bucuresti si a Sectiei de Jazz a Universitatii Nationale de Muzica, ea a incercat sa gaseasca un echilibru intre aparitiile pe scenele cluburilor din Bucuresti, Sibiu sau Craiova si viata de familie. Intre nevoia imperioasa de a canta si numarul mic al cluburilor unde sa fii lasat sa o faci. Sa vrei sa canti, dar sa fii silit sa astepti. si sa fii intelept, pana cand totul se cristalizeaza si ia forma lucrului dorit indelung. Pentru ca exista si prieteni care iti stau (uneori) alaturi. Pentru Ruxandra, acestia au fost Mircea Tiberian si Sorin Romanescu.
Exercitiile de admiratie ale Ruxandrei
Acestea si alte cateva lucruri nespuse sunt cele care fac din albumul "Being Green" o bucurie. Cat despre muzica, iata ce scrie chiar Ruxandra Zamfir:
"Being Green poate insemna si altceva decat un apel la salvarea resurselor – o expresie la moda, a unei politici de mediu, invocata cu tuse patetice pana si in paginile revistelor glossy. To be green lasa nostalgia sa ne patrunda in suflete, face ca prospetimea clipei traite acum sa nu altereze savoarea celor risipite aievea. si oare chiar am putea sa uitam sunetul greu, plin de semnificatii, al cantecelor de dragoste din deja uitatul secol XX? Este acest new sound al actualitatii in masura sa ne faca sa renuntam la fiorul patetic, la trairea "desueta" ce ne cuprinde atunci cand ascultam cu atentie cuvintele scrise pentru Billie Holiday sau Stevie Wonder?
La alcatuirea acestui album a contat cel mai mult dorinta de a interioriza tocmai aceste cuvinte. In alegerea cantecelor, vorbele nu au cantarit mai putin decat sunetele. si asta pentru ca, prin forta lor de seductie, cuvintele pot reconstrui, fie si doar pentru cateva minute, atmosfera altor lumi. Lumi in care culoarea pielii o impiedica pe Ella Fitzgerald sa poata canta cuvintele love was too plebeian – aflate in textul original al baladei Cry me a river – pentru ca publicul anilor '20 nu putea accepta ca o "negresa" sa faca judecati de valoare. Lumi in care, patruzeci de ani mai tarziu, Stevie Wonder celebra firesc libertatea de a fi asa cum isi dorea, intr-un concert live in londonezul "The Beat Club".
Trairi contrastante, stridenta asumata si (pe alocuri) delicatete, culoare timbrala bogata – acestea sunt "coordonatele" care au stat la temelia alegerii celor unsprezece piese cuprinse in album. Zece sunt expresii ale unor exercitii de admiratie. Despre ultima ar trebui spus doar ca defineste un moment de comunicare.
It is not that easy being green reprezinta o cautare. si este primul vers al unui cantec pe care il simt de o duiosie sfasietoare. Un cantec in care te dezvalui vulnerabil si trist. si totusi, atat de plin de speranta!"
Cine sunt ei, cine suntem noi…
Ruxandra Zamfir a debutat in septembrie 1998, intr-un concert la Green Hours, in compania trupei Jazz Unit, in componenta careia se regaseau tinerii muzicieni de jazz Lucian Ban (pian), Eddie Neumann (saxofon), Vlaicu Golcea (contrabas) sI Eugen Nichiteanu (tobe). Debutul s-a numit "Jazz on a Sunday Afternoon". Titlu care, 11 ani mai tarziu, secondeaza numele albumului "Being Green". Colaborarea cu Jazz Unit a continuat pana la destramarea trupei, produsa in 1999, dupa plecarea pianistului Lucian Ban la studii in Statele Unite.
Intre 2000 si 2003, pentru concertele ce au avut loc mai ales pe scena de la Green Hours, Ruxandra i-a avut alaturi pe Vlaicu Golcea la contrabas si Sorin Romanescu la chitara, alternand formula de trio cu cea de duo. Stransa colaborare concertistica a dus la aparitia si a uneia pe plan compononistic, Ruxandra Zamfir scriind cuvintele pentru doua din compozitiile lui Vlaicu Golcea, "Jerifa" si "Dark Blue".
"Jerifa" este piesa numarul 11 de pe albumul "Being Green". Aranjamentul muzical a fost realizat de Ruxandra Zamfir in 2008 si plaseaza celebra balada "Someday My Prince Will Come" in deschiderea piesei originale.
Din 2005, Ruxandra Zamfir colaboreaza cu pianistul Mircea Tiberian, alaturi de care a evoluat pe scena Muzeului Literaturii Romane din Bucuresti, dar si pe diferite scene de club din Bucuresti, Sibiu, Craiova si Iasi.
si acesta este doar inceputul…un nou spectacol al Ruxandrei Zamfir este asteptat la inceputul lui iulie la Bucuresti…
