Un prieten a scris un roman cu un titlu imbietor. L-a dat unei edituri mici. Nu s-a dus la marii magnati editoriali pentru ca politicile lor sunt cum sunt si, in fond, nu trebuie sa lasi cartea sa prinda mucegai in sertar pana iti vine randul sa fii "autor X" sau "Y". E neimportant daca aceasta discutie a avut loc sau e doar literatura curata. Chestiunea e una de principiu si merita discutata. Ce alegi intre a da cartea unui brand editorial puternic – si a profita, prin urmare, de vizibilitatea lui, de tiraj, de promovare, cu tot ce inseamna asta – si a te tine departe de jocurile de cazino din aceasta lume, cu nimic mai buna decat cea soioasa si teribila in care traim zi de zi, dandu-ti cartea unei case editoriale mici, dar oneste. stiu destui autori mari publicati de edituri de vaza care au regretat acest gest: n-au avut parte de promovare si cartea lor a trecut practic neobservata, desi purta pe coperta un logo editorial faimos. stiu, de asemenea, inca si mai multi autori care s-au ingropat de la bun inceput in edituri fara pic de imagine, falimentandu-si astfel munca de scriitori si devenind inca un ISBN in uriasa Biblioteca Nationala. Dincolo de jocurile de culise, manevrele si politicile acestui univers al cartilor – in fond, o afacere ca toate celelal-
te –, banuiesc ca trebuie sa te gandesti ca autor la omul care te citeste. Care ar vrea sa te citeasca – in Bucuresti, dar si in Sangeorz Bai sau Onesti. Daca apari la Editura Amalteea (exemplul e aleatoriu), slabe sanse de reusita. O solutie ar fi editurile virtuale, inca o "terra incognita" pentru noi, dar cu sanse mari in viitor. Daca ma intrebati pe mine ce as alege, v-as ruga sa ma mai intrebati o data peste un an-doi.
