Deşi Comisia Europeană şi-a anunţat de mai multă vreme planurile de a întemeia o agenţie de rating europeană care să devină un concurent serios pentru cele trei mari agenţii americane, Standard & Poor’s, Fitch şi Moody’s, primul pas pe această cale a fost făcut de matematicianul austriac Dorian Crede, relatează publicaţia germană Der Spiegel.
Crede, angajatul unei companii de IT din Zürich şi totodată unul dintre milioanele de autori ai enciclopediei online Wikipedia, a început proiectul său, numit Wikirating, în 2010, după ce a constatat că prognozele agenţiilor mari dăduseră greş înaintea crizei financiare din 2008, când instituţii şi state ale căror economii fuseseră date drept investiţii sigure se prăbuşiseră peste noapte. „Exemplul Islandei sau cel al băncii Lehman Brothers m-au făcut să îmi pierd toată încrederea în agenţii”, a declarat Crede cotidianului austriac Der Standard.
Profitând de experienţa sa cu Wikipedia şi observând că nu există nici o alternativă credibilă la cele trei mari agenţii, Crede a început să lucreze împreună cu colegul său Erwan Salembier la un nou concept – bazat, ca şi Wikipedia, pe inteligenţa colectivă. Astfel a luat fiinţă Wikirating, pe care Crede o numeşte „prima platformă liberă, transparentă şi independentă pentru ratinguri de credit”. Viziunea matematicianului este ca noua platformă să devină o alternativă serioasă la dominanţa agenţiilor americane.
Wikirating are două metode de acordare a calificativelor. Prima dintre ele este relativ simplă: fiecare utilizator care îşi face un cont pe site poate să dea calificative de la AAA (o investiţie sigură) la D (stat aflat în faliment) tuturor ţărilor din lume. A doua metodă, Indexul Suveran Wikirating (SWI) are la bază o formulă matematică creată de Crede. Aceasta ia în considerare datoriile unui stat, bilanţul comercial, creşterea economică, inflaţia şi rata şomajului. Datele sunt disponibile pe site, iar formula poate fi modificată în urma discuţiilor dintre membrii comunităţii Wikirating.
În mod neaşteptat, după cum remarcă ediţia germană a cotidianului Financial Times, calificativele acordate după metoda SWI sunt, în cazul marilor puteri economice, mult mai slabe decât cele acordate acestora de cele trei mari agenţii. Astfel, Germania este cotată cu BB+, Marea Britanie cu BB, iar Franţa cu BB-. Pe de altă parte, economii mai mici precum Australia, Turcia, Coreea de Sud sau Chile au aproape aceeaşi notă ca la Fitch, Moody’s şi Standard & Poor’s. Crede compară aceste rezultate cu cele ale unei clase de şcoală: „dacă prea mulţi elevi au nota 10+, înseamnă că ceva nu este în regulă”, a declarat el pentru Financial Times.
În timp ce indexul SWI notează două ţări – Hong Kong şi Luxemburg – cu calificativul maxim AAA, în indexul utilizatorilor, nimeni nu obţine această notă; în fruntea acestui clasament se află Elveţia şi Andorra, cu AA, urmate de Liechtenstein, cu AA-. La celălalt capăt al clasamentului se află, conform utilizatorilor, Somalia şi Zimbabwe, cu nota C, iar în indexul SWI, ultimele poziţii sunt ocupate de Jamaica şi Sudan. În ambele clasamente, însă, există şi ţări care nu au obţinut un calificativ din cauza absenţei datelor economice.
Surprinzătoare este poziţia României în clasament. În topul format din calificativele acordate de utilizatori, România primeşte nota BB-, aceeaşi ca şi Marea Britanie şi Statele Unite. În clasamentul indexului SWI, ţara noastră obţine calificativul BB+ – la egalitate cu state ca Germania sau Mexic, însă înaintea Canadei, Marii Britanii, Turciei sau Japoniei. De altfel, România primeşte acelaşi calificativ şi de Standard & Poor’s – un alt indiciu că Wikirating nu este, totuşi, prea departe de realitate.
Utilizatorii pot acorda propriile calificative pe siteul Wikirating.
