Ascensiunea doamnei Udrea, candva oprita scurt de Robert Turcescu (cu ceva ajutor), a devenit intre timp de neoprit. Ea, si nu Emil Boc, e cea mai populara figura a noului Guvern. Ea apare cel mai des la televizor, si in contexte necontroversate, departe de grevele profesorilor sau de protestele somerilor, sarind pe cal, dandu-se jos de pe cal, mancand in locuri publice, strangand copilasi (nu ai ei) la piept, tinand-o de mana pe Elena Basescu cand se balbaie sau acceptand gratios plecaciunile fostului ei dusman Mircea Dinescu. Care nu isi mai poate permite sa ii fie dusman, pentru ca e evident pentru toata lumea cine e centrul retelei de influenta, cu cine trebuie sa vorbesti ca sa ajungi la… sau sa aranjezi sa… Ca in studiile de antropologie politica pe care le faceam pe vremuri in Romania cu studentii mei la Scornicesti, e foarte usor sa vezi cine are de fapt influenta. Destul sa intrebi cu cine trebuie sa vorbesti ca sa iti iasa ceva.
Afli imediat ca nu cu prim-ministrul. Cine are canalul are puterea. E clar cine, sau asa cred multi care la noi, sub orice regim, au intelepciunea sa se preocupe, mai ales, de acest lucru. Nu exista regim fara canal! Nu o sa-i convingem pe romani o mie de ani ca am construit noi sub Basescu un regim al puritatii absolute. si, ca sa zic asa, asta face cinste inteligentei lor, nu a noastre.
Exista cateva elemente demne de o discutie serioasa in ascensiunea doamnei Udrea, si in faptul ca dusmanii lui Basescu au avut dreptate sa prezica preeminenta ei in Guvernul de coalitie. De exemplu, simpatia de care se bucura dna Udrea la televiziunile oligarhilor carora li se face periodic reclama ca mari dusmani ai lui Basescu si regimului sau. Asta, credeti-ma, arata ca are de fapt sustinerea lor: mare parte din presa noastra e un cartel care interzice imediat accesul daca e ceva sau cineva contrar intereselor sale. Or, majoritatea stirilor despre ea sunt nonstiri, dar vad suspect de des lumina ecranului.
Carui alt ministru al Guvernului i se mai promoveaza un imn turistic de un sezon, cum am vazut pe Realitatea, fara a se mai comenta ca nu ai pe ce autostrada sa ajungi la vreo locatie turistica? Toate propunerile lansate de ea sunt discutate cu o seriozitate de care Boc nu are parte cand vorbeste de deficitul bugetar, iar Pogea devine, cel mult, tinta ironiilor. Turismului din Romania ii lipsesc fix doua lucruri fundamentale: infrastructura si capacitatea nationala de a verifica standardele de calitate. Ambele se pot rezolva (dar nu se rezolva) si fara ministrul Turismului, un post perfect redundant, ceea ce numim noi, in teoria coruptiei, o renta. Doamna Udrea are cea mai buna renta din Guvern. Or mulge altii energia, sau or spera la fonduri europene (nu vor avea parte de ele), ea are o renta de PR, care e cea mai buna. Sector fara riscuri, fara perspective de asemenea, dar suficient pentru cineva cu simt antreprenorial si cu resurse ca ea sa ofere o prezenta publica permanenta, parte din peisajul cotidian.
In minivacanta de 1 Mai, si televiziunea lui Voiculescu, si cea a lui Vantu au promovat-o din greu. Am aflat ca romanii vor sa bea cu ea de 1 Mai – citez de pe site-ul Antenei 3, unde scrie un geniu anonim: "Prin modul de a gandi sau poate de a arata, Elena Udrea este reprezentanta sexului slab cu care romanii ar vrea sa imparta o bere la o terasa ori la iarba verde, de 1 Mai". Eroina insasi se defineste in ziarul Gandul prin: "Desi spune ca a citit mult, n-are o carte preferata: «Aaa, exista multe carti care mi-au placut, dar una anume care sa-mi fi marcat viata, (totusi) as putea spune ca in Jocul ielelor m-as putea defini oricand, prin cata ratiune, atata drama»". Uau!
Lumea poate avea pareri impartite despre doamna Udrea. Din ce in ce mai multi o gasesc cat se poate de acceptabila, e "de-a noastra", ii combate bine pe dusmani (cine or fi ei? Mie nu imi mai e clar). Cine il frecventeaza pe seful statului va trebui, la un moment dat, sa treaca testul de initiere: sa stea la masa cu ea, sa urce in snowmobil langa ea si asa mai departe. Familia e familie, cum se zice. Generatiile de consilieri plecati de la Cotroceni care se plang ca nu se poate stabili un climat profesional de lucru din acest motiv sunt vazuti ca niste frustrati, fie ca e vorba de Andrei Plesu sau Adriana Saftoiu. Mai ales ca intotdeauna se vor gasi unii cu standarde morale mai reduse ca ei sa le ia locul. Loc la care nu poti ajunge decat pe calea asta si daca te impaci cu aceasta situatie.
De ce o promoveaza oligarhii pe doamna Udrea, chiar cand il ataca pe Basescu? Raspunsul nu e greu de dat. Ca si Becali, doamna Udrea are resurse sa isi aranjeze propriul PR. Franciza pe care i-a acordat-o seful statului de purtator neoficial de cuvant e mai pretioasa ca o renta viagera. Cand el nu o mai exista, se va descurca ea cumva, deocamdata ea exista si face proba ca acesta nu e un regim de alta calitate a guvernantei, ci tot unul romanesc. Basescu, ca tatal domnisoarei Goe sau protectorul lui Nutzy, e o binecuvantare pentru dusmanii sai in alegeri, pentru ca e un Basescu ce poate pierde. De asta se lucreaza, cu ajutorul familiei si apropiatilor, la eliminarea ultimelor urme de jena. Cand ajungi sa declari la televiziune ca nu esti nesimtit, ca nu iti bati nevasta si ca fiica-ta a terminat scoli pe care nici macar nu le-a urmat, nu te paste vreun viitor demn de mentionat. L-au facut sau sunt pe cale sa il faca.
Cornel Nistorescu, om care cunoaste destul media romaneasca pentru a sti ca asemenea ascensiuni nu sunt spontane, a scris saptamana trecuta un articol fortat vulgar si violent intitulat sugestiv "Nutzy, spaima…", care a provocat multa indignare morala. In afara de cei platiti sa se indigneze, restul ar trebui sa se gandeasca de doua ori. Ce e mai scandalos: sa faci asa ceva, adica sa treci o frontiera pe care nici Iliescu, nici Constantinescu nu au trecut-o (da, Constantinescu nu era asa bun cum l-am crezut: dar macar nu o facut-o ministrul Sanatatii pe doctorita lui), sau sa scrii despre asta? Ca, in fond, despre asta e vorba. Ca de obicei, nu ne ridicam la standarde morale veritabile, numai la standarde de ipocrizie.