Nikita Mihalkov, pe care l-am vazut la Bucuresti prezentandu-si filmul "Soare inselator" in deschiderea Festivalului B-EST, sustinand o conferinta de presa si un masterclass, e o personalitate sarmanta si suficient de experimentata pentru a face fata intrebarilor celor mai dificile.
Cu atat mai mult cu cat faima ii permite sa se comporte cu niste oameni care ii iubesc filmele si care nu l-au mai intalnit niciodata cu sarmul unui aristocrat popular. (Mama sa a fost de altfel aristocrata, dar tatal a avut simpatii comuniste, scriind chiar versurile imnului URSS.) Mihalkov nu regreta ca nu si-a rupt carnetul rosu in fata camerei, spune ca n-a facut nici un film care sa fie pe placul puterii si invoca proverbul asiatic "Daca stai pe pridvor, dusmanii vor trece pe langa tine". Chestionat despre relatia dintre film si politica (Oscarul i-a adus un fotoliu in Parlament, din partea partidului lui Victor Cernomardin), spune ca cinematograful se face cu ajutorul politicii, dar in centru trebuie sa stea artistul. Cand cineva l-a intrebat in legatura cu implicarea sa intr-o campanie de anul trecut pentru mentinerea provinciei Kosovo in administrarea Serbiei, a spus ca "e foarte periculos cand civilizatia o ia inaintea umanismului si a capacitatii de a te pune in locul celuilalt". A doua zi insa, la masterclass, o intrebare politica l-a facut sa afirme categoric: "Toate filmele mele sunt filme de dragoste!". In legatura cu faptul ca la petrecerea cu ocazia implinirii a 60 de ani i-a prezentat prietenului sau, Vladimir Putin, pe Jack Nicholson si Sean Penn, a replicat: "N-as putea spune ca sunt prieten cu Putin ca actorii americani. Ei au propriul presedinte cu care pot fi prieteni". Iar cand ziarul nostru l-a intrebat ce impresie ii face faptul ca e supranumit "Steven Spielberg al Rusiei" si daca n-ar prefera sa se spuna despre Spielberg ca este "Nikita Mihalkov al Americii", cineastul a spus ca, daca s-ar gandi la asta, in secunda urmatoare ar veni asistenta cu termometrul. In 1994 Mihalkov a fost foarte suparat ca n-a luat pentru "Soare inselator" Marele Premiu la Cannes (l-a pierdut in favoarea lui "Pulp Fiction" al lui Tarantino) si nu s-a sfiit sa declare ca "occidentalii nu stiu sa recunoasca o capodopera". "International nu poate fi decat ceva care e mai intai national", a spus cineastul si presei, si publicului de la Scala. Totusi, Mihalkov monteaza acum un remake dupa clasicul "12 oameni furiosi" al lui Sidney Lumet, despre care spune ca va fi un film "de esenta ruseasca". In acelasi timp, filmeaza o continuare a "Soarelui inselator", deci faptul ca a putut sa-si rupa cateva zile pentru a veni la Bucuresti – si racit – e o onoare pentru publicul B-EST-ului. La masterclass n-a teoretizat prea mult, preferand in mare parte initierea unui joc de imaginatie si raspunsul la intrebari. Ioana Pavelescu a urcat pe scena sa-l ajute, Adrian Pintea a participat si el alaturi de tinerii din sala la imaginarea unei povesti plecand de la doua perechi de pantofi. Mihalkov a impartasit si mici "secrete": ca atmosfera e baza filmului, ca pune lumina si compune cadrul bazandu-se pe intuitie, ca nu lucreaza niciodata cu un tehnician care se uita la ceas in timpul dublelor, ca echipa trebuie sa se plieze pe actor, ca la repetitiile lui participa si directorul de imagine, ca el, Nikita Mihalkov, nu e stapanul propriului talent (ci Dumnezeu) si ca uneori i-e teama sa nu piarda detasarea pe care o are fata de situatia sa. Nikita Mihalkov a parasit deja Bucurestiul. "Medicii spun sa te ridici de la masa un pic flamand", sunt cuvintele cu care a incheiat masterclass-ul. Probabil ca asa se simt acum admiratorii lui, desi a fost suficient de mediatizat pe perioada sederii sale.
