Dacă v-aţi întrebat vreodată cum reuşesc unele companii gigant prezente şi în România să fie atât de “eficiente” încât să aibă profit zero sau aproape de zero la cifre de afaceri de miliarde un răspuns ar fi “preţurile de transfer”.
“Fie că strâng toţi banii subsidiarelor într-un centru de profit de unde distribuie apoi resursele către anumite ţări ţintă, fie că obligă subsidiarele din România să apeleze exclusiv la produsele sau serviciile anumitor firme din afara ţării, companiile străine reuşesc să scoată din ţară peste 7 miliarde de euro anual fără a plăti impozite sau contribuţii”, arată pentru RL avocatul Gheorghe Piperea.
Directori de formă
“Subsidiarele din România ale companiilor străine sunt conduse practic direct din afară. Managementul de top este asigurat de la bază, consiliile de administraţie sunt dominate copios de oameni trimişi de la centru iar românii din midlle management care se împotrivesc politicii generale sunt , în general, izolaţi”, arată Piperea. Această politică permite marilor companii să ducă până la 10% din cifra de afaceri obţinută în România, direct în alte ţări fără a mai plăti impozite şi taxe.
Ei folosesc mai multe metode dar cea mai eficientă este cea supraevaluării preţurilor la produsele şi serviciile utilizate de subsidiare în folosul direct al companiei-mamă. Mai clar, majorităţii sucursalelor din România li se impune să cumpere materie primă, utilaje sau altele de la un singur furnizor dintr-o altă ţară furnizor care, de obicei, aparţine tot grupului-mamă şi care vinde la preţuri cu mult peste cele ale pieţei. “Conducerea centrală distribuie banii obţinuţi din subsidiare către un centru de profit şi apoi decid cum şi unde să utilizeze aceste fonduri. Este exact ceea ce s-a întâmplat cu băncile din România în perioada de boom când veneau bani din afară pentru a da credite la dobânzi mari românilor. Acum mă tem că se petrece fenomenul invers”, explică Piperea.
La braţ cu autorităţile
Interesant este că autorităţile, în speţă Fiscul, au la îndemână pârghiile necesare pentru a stopa sau măcar pentru a diminua exodul banilor însă unii angajaţi ai statului folosesc aceste pârghii în folosul lor şi al companiilor-mamă. “Potrivit legii, dacă ANAF descoperă că o anumită companie a impus subsidiarei locale să achiziţioneze bunuri sau servicii la preţuri cu mult peste cel al pieţei poate dispune scoaterea de la cheltuieli a sumei care reprezintă diferenţa dintre preţul real şi cel practicat de respectiva companie”, continuă Piperea
În practică însă, având acces la baza de date internaţională privind preţurile medii din diferite pieţe(aşa numitele preţuri de transfer) unii angajaţi ai ANAF îşi fac pe numele altor persoane firme de consultanţă cu care ajută companiile interesate să funcţioneze la limita legii.
Cum se face?
“În toate aceste proceduri sunt implicate atât marile companii de consultanţă cât şi, din păcate, unii angajaţi ai ANAF şi politicieni plătiţi sub diverse forme pentru serviciile lor. Pentru un dosar de preţuri de transfer companiile plătesc şi 100.000 de euro însă câştigă zeci de milioane”, punctează Gheorghe Piperea.
Mecanismul a fost confirmat pentru RL şi de un fost angajat al ANAF. Pe scurt , firmele de consultanţă pun la dispoziţia marilor companii o listă cu preţurile internaţionale la un anumit produs şi identifică ţara cu cel mai mare preţ. Compania respectivă impune subsidiarei din România să cumpere produsul respectiv din ţara cu cel mai mare preţ. Produsul va fi cumpărat, în perfectă legalitate, de la o altă firmă membră a grupului şi astfel profitul rămâne “acasă” dar scapă de impozitarea în România. Potrivit lui Piperea, în unele cazuri, diferenţa dintre preţul mediu de pe piaţă şi cel utilizat de companii ajunge şi la 1000%.
Impact: 8,6 miliarde de euro scoşi din ţară
Potrivit unui studiu al ASE, cifra de afaceri a tuturor companiilor străine din România adună aproximativ 70% din PIB adică peste 86 de miliarde de euro. Potrivit lui Piperea, supraevaluările de preţuri sunt undeva la 10% din cifra de afaceri a companiilor(practic cheltuielile cresc cu 10%). În acest context, suma ieşită din ţară annual fără a fi fiscalizată trece de 8,6 miliarde de euro.
