Noi mistere in cazul triplei crime din Mangalia

Pe masura ce se desfasoara procesul prezumtivilor faptuitori ai triplului asasinat, semnele de intrebare privind modul cum a fost instrumentata cauza inainte de faza cercetarii judecatoresti se inmultesc. Judecatorul este obligat de carentele investigatiilor efectuate de politisti si de procurorul de caz (carente reflectate in subrezenia dosarului in temeiul caruia trebuie sa se pronunte intr-o afacere criminala de gravitate deosebita) sa procedeze el insusi la repararea deficientelor. Adica sa stabileasca domnia sa adevarul, in toate amanuntele. Reamintim ca uciderea celor trei membri ai familiei Ion; Alexandru, Lucretia si fiica lor de 8 ani, a avut loc la 29 septembrie 2004; prezumtivii autori au fost arestati la 16 decembrie 2004 si, de la aceasta ultima data, pana cand s-a facut reconstituirea efectiva (caci, asa cum scriam in articolul "Triplul asasinat de la Mangalia – un ghem de mistere” – Romania libera din 31.03.2005, asa-zisa reconstituire constand din invitarea unuia dintre cei doi inculpati de a mima presupusa participare a celuilalt, inclusiv prin rostogolirea "actorului” pe covorul din biroul procurorului, tine de spectacolul de circ, nu de tehnica investigatiei criminalistice) au trecut alte trei luni.
Nu mai vorbim despre faptul ca legistii au depus rapoartele de necropsie la dosar nu dupa maximum sapte zile, cum cere imperios legea, ci dupa circa trei luni. De cand procesul s-a mutat in pretoriu, intrand asadar in faza audierii publice a inculpatilor, partilor civile si martorilor de catre judecator, apar noi aspecte si noi efecte ale incredibilei superficialitati, greu de inteles, cu care au fost conduse investigatiile. Un aspect extrem de important si totodata o particularitate a dezbaterilor: din fericire, la dispozitia judecatorului si, dupa multe in-sistente, si a aparatorilor au fost puse transcrierile inregistrarilor oficiale, pe banda audio, efectuate de SRI si care contin elemente de-a dreptul senzationale privind cercul de relatii al sotilor ucisi, relevand aspecte total ignorate sau trecute cu vederea pana acum.

Disparitii stranii ale corpurilor delicte

O victima ar fi fost ucisa prin strangulare cu o sarma. Arma crimei, corp delict, nu a fost gasita! Alta victima a fost injunghiata de mai multe ori cu un cutit. Tot cu un cutit unul dintre presupusii criminali a fost taiat la picior, se pare ca de celalalt. Este vorba de unul si acelasi obiect luat din bucataria apartamentului victimelor? Sunt cutite diferite, cu amprente diferite? Nu se stie, fiindca nici aceasta arma nu a fost gasita. Nu este vorba de un aspect minor al faptelor, ci de unul esential pentru stabilirea participarii la asasinat, caci daca ranile victimei si ale inculpatului nu au fost facute cu acelasi instrument, lucrurile devin clare. Din pacate, nici ranile de pe cadavru, nici leziunea de pe piciorul inculpatului nu au fost cercetate sub acest raport, desi anchetatorii erau obligati sa elucideze si acest aspect. Din inregistrarile SRI rezulta ca un tricou apartinand barbatului ucis si prezentand amprenta unei calcaturi de incaltaminte tip Adidas intr-o balta de sange a disparut. Fiind vorba de doar doi inculpati (cati a retinut Parchetul), era extrem de simplu, pentru laboratorul criminalistic, sa stabileasca cui apartinea incaltamintea. Alt obiect (un pulover care ii apartinuse femeii omorate), tot cu urme de sange, ar fi fost luat, dupa cum rezulta din convorbirile interceptate de SRI, de agentul Adrian Carapcea de la Politia Mangalia si de mama unuia dintre inculpati si dus la politie, apoi la Bucuresti. Nici despre acest pulover nu se mai vorbeste. In chiuveta din baia apartamentului ar fi fost descoperite trei fire de par. Ati ghicit, stimati cititori: si aceste urme au disparut fara… urma! (Simpla vizionare a unor filme de pe canalul Discovery ne spune cat de revelatoare pot fi pentru specialisti asemenea probe.) Dar ceea ce desfide orice norma a cercetarii criminalistice este ignorarea altor doua corpuri delicte si a contextului in care au fost invocate. Este vorba, mai intai, despre un cutit (inca unul!) descoperit in groapa unde au fost puse cadavrele celor doi soti, in Padurea Comorova, despre care instrument nu se mai stie nimic. In loc sa fie conservat in camera corpurilor delicte si prezentat judecatorului, a fost depusa la dosar fotografia unui cutitas gasit pe faleza de la Mangalia, conform unei logici pe care marturisim ca nu o intelegem oricat ne-am bate capul. Nici lopata care ar fi servit celor trei (repetam: celor trei) participanti la sinistrul act al ingroparii nu a fost gasita. Faptul este extrem de important deoarece, conform declaratiilor inculpatului Stefan Niculescu, unealta ar fi fost cumparata de la un muncitor cu 50.000 ROL; desi circumstantele achizitionarii lopetii au fost descrise exact, nimeni nu s-a sinchisit sa-l caute pe vanzator si sa-i ceara relatii despre cei trei insi aflati in masina in portbagajul careia se afla fetita sotilor Ion, ingropata in padurea de la Valu Traian. S-ar fi putut reconstitui, cu un martor, cine a fost cumparatorul, cine era la volan, cine statea in fata dreapta, cine in spate. Esential, pentru ca in masina a fost ucis copilul!

Singurul martor direct, liber sa paraseasca Romania!

In transcrierea convorbirilor telefonice apare informatia ca un politist ar fi pierdut la jocuri de noroc 600.000.000 (sase sute de milioane) lei vechi. In caz ca e adevarat, pierderea l-ar putea privi personal, ar fi paguba lui, daca: unu – conform inregistrarii nu ar fi pierdut enorma suma in preajma lui Ion Alexandru, si doi – daca nu ar face parte din echipa care a investigat tripla crima. Se stie, oficial, ca Ion Alexandru practica jocuri de noroc. Faptul rezulta din depozitia unei surori a defunctului si dintr-un document in care se spune: "Se cunoaste ca Ion Alexandru juca rummy, poker si table ce aveau ca miza diferite sume de bani si aceste jocuri le practica la Casa Scriitorilor si la Calu Balan, in statiunea Neptun. Nici una dintre sursele contactate nu cunoaste exact cu ce persoane practica jocurile de noroc Ion Alexandru, aceste surse presupun ca parteneri de jocuri de noroc ar fi persoane din lumea interlopa a Mangaliei, oameni de afaceri, si nu-i exclus sa fie si cetateni moldoveni sau din Federatia Rusa”. ("Sursele” nu cunosteau nimic concret in aceasta privinta.) Oricum ar fi, presupusa pierdere baneasca a agentului si contextul ei ar fi trebuit sa deter-mine excluderea imediata a subofiterului din echipa de investigatori. (Cele expuse rezulta din transcrierea casetei audio nr. 001051 – inregistrare SRI, predata Parchetului.) Un aspect extrem de important al dosarului "Tripla crima de la Mangalia” il priveste pe al treilea personaj implicat in tragica afacere: Todri Albion, cetatean albanez ca si inculpatul Shyti Blenis. Stefan Niculescu declara: "Todri Albion a spus ca nu poate sa o ucida pe fetita, dar, pentru ca Shyti Blenis s-a rastit la el si l-a injurat in albaneza, a strans-o si el cu cureaua” – declaratie data la 02.02.2005, in fata procurorului Sadac Zafer. La randul sau, Shyti Blenis afirma: "Stefan l-a obligat pe Albion sa o stranguleze. Nu am vazut, dar nu cred ca a reusit sa o stranguleze pentru ca a coborat din masina pentru ca i se facuse rau”. Niculescu mai spune ca Todri a luat copilul in brate si l-a pus in portbagaj. Tot el declara ca Todri a sapat groapa, a pus pamant pe fetita si a sarit pe groapa ca sa taseze pamantul. Mai spune si ca el insusi a revenit noaptea, impreuna cu Todri Albion, in apartamentul victimelor, unde au sters urmele, au luat unul dintre cadavre, cu "papucul” familiei Niculescu, si l-au ingropat in padure. Nu trebuie sa fii Sherlock Holmes ca sa-ti dai seama de gradul de implicare al lui Todri in asasinate, de necesitatea imperioasa a prezentei sale in fata judecatorului si de importanta marturiilor lui in pretoriu intru stabilirea adevarului pentru aflarea caruia judecatorul este obligat acum sa intreprinda demersuri pe care, in mod firesc, trebuia sa le faca procurorul. Simpla reproducere a declaratiilor inculpatilor arata ca exista flagrante contradictii intre ele si ca Todri Albion, implicat pana-n gat in trama faptelor, trebuia retinut cel putin ca martor direct esential. In loc de aceasta, albanezul primeste, in toiul anchetei, permisiunea de a parasi Romania, acordata, in dispretul legii, la 15.08.2005, de catre procurorul Adina Florea (nu mergem pana la a banui ca nu s-a dorit sa se afle adevarul in privinta raspunderii inculpatilor, dar marturisim ca permisiunea data lui Todri ne lasa fara grai!).
… Am enumerat cateva dintre ciudateniile dosarului unei crime fara precedent. Vor mai iesi la iveala si altele?