Dupa aproape 15 ani in care aproape in fiecare iarna s-a pregatit sub pamant, Nicoleta Grasu si-a stricat vederea, din cauza luminii insuficiente, dar nici nu se gandeste sa renunte. Mai mult, indragostita de Slanic, si-a construit o casa la cativa kilometri de localitatea prahoveana, pentru a fi aproape de locul unde sta in cantonamentul de iarna.
– Nici dupa ce ti-ai stricat vederea nu te-ai gandit sa renunti la antrenamentele din mina?
– In nici un caz. Intr-adevar, ma deranjeaza un pic lumina difuza din mina, dar este extraordinar ca in miezul iernii sa te pregatesti din punct de vedere tehnic fara sa-ti inghete mana pe disc. Pentru ca de fapt in aceste perioade nu ma intereseaza lungimea aruncarilor, ci modul in care ma misc. Niciodata n-am avut o tehnica stabila, iar aici lucrez cel mai mult sa o perfectionez.
– Ai produs o mare surpriza la Europenele de anul trecut prin medalia de bronz cucerita. Crezi ca vei reusi cel putin o reeditare a performantei la Mondialele de la Osaka de anul acesta?
– Nici eu nu ma asteptam la o medalie la Gotteborg, dar a fost bine. Am emotii cu Japonia pentru ca n-am mai fost niciodata acolo. O sa incerc sa ajung cu vreo doua saptamani inainte de competitie, sa ma obisnuiesc cu clima si apoi vom vedea. Sper sa fie podium, dar e foarte greu, mai ales ca sunt o multime de sportive tinere care arunca foarte bine si pot furniza oricand surprize.
