» UE cauta sa se pozitioneze in regiunea Asiei Centrale si a Orientului Apropiat, anticipand momentul in care guvernele din aceasta zona vor deveni "respectabile".
Europa nu poate continua sa fie dependenta de gazul si petrolul din Rusia, cel putin nu in conditiile actuale, si mai ales atunci cand surse alternative pot fi gasite, cu conditia unei mai mari flexibilitati politice. Este concluzia unui raport prezentat ieri la Bruxelles de presedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, si de comisarul european pentru energie, Andris Piebalgs. In momentul de fata, 61% din gazul folosit in tarile UE provine din importuri. 42% din aceste importuri vin din Rusia, 24% din Norvegia, 18% din Algeria, iar 16% din alte surse. Situatia insa se va inrautati si se considera ca, in 2020, circa 73% din gazul necesar va proveni din importuri, fata de 61% astazi. Pe deasupra, acest tablou diversificat este realizat la scara intregii Uniuni Europene.
Cand situatia este insa analizata la nivel national, se observa ca unele tari depind in totalitate de importuri, unele precum Slovacia avand chiar un singur furnizor: Rusia. Prezentand masurile propuse, presedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a declarat: "Pretul energiei a crescut in Uniunea Europeana, in medie, cu 15% in ultimul an. 54% din energia Europei se importa la un cost de 700 euro pentru fiecare cetatean european. Trebuie sa remediem urgent aceasta problema, luand masuri de crestere a eficientei energetice si reducere a dependentei de importuri. Trebuie sa investim si sa diversificam. Propunerile adoptate azi ar trebui sa ne ajute in atingerea obiectivelor cruciale privind schimbarile climatice".
Nabucco si coridorul sudic
Comisia Europeana a propus, in consecinta, o serie de lucrari de infrastructura care ar trebui sa duca la diversificarea surselor de energie. Una dintre acestea este Planul Baltic de Interconectare, prin care pietele energetice ale Europei vor fi puse in contact astfel incat sa se ajunga la o retea energetica armonizata si de acces facil. Pentru Europa de Sud e prevazut un Coridor al Gazului – bazat pe proiectul gazoductului Nabucco, care este asumat ca o prioritate a UE – prin care ar putea circula gazul din Azerbaidjan, Turkmenistan, Irak si din Orientul Apropiat. Comisia propune o cooperare cu aceste tari, precizand ca o sursa suplimentara de energie, atunci cand conditiile politice o vor permite, va putea fi oferita de tari precum Uzbekistanul si Iranul.
UE cauta astfel sa se pozitioneze in regiunea Asiei Centrale si a Orientului Apropiat, anticipand momentul in care guvernele din aceasta zona vor deveni "respectabile". Ideea este, desigur, aceea de a avea un avans fata de SUA, care in acest moment considera Iranul un stat terorist cu care nu pot fi intretinute relatii comerciale. Pentru moment, Uniunea Europeana nu poate insa conta pe gazul din Iran, care este supus sanctiunilor americane, si nici pe gazul din Turkmenistan, supus monopolului rus. Noua strategie a Uniunii Europene cauta totusi sa ia in considerare tari de tranzit care in momentul de fata sunt supuse unui embargo politic, dar care au o importanta politica si strategica deosebita, cum e Bielorusia.
In sfarsit, o alta propunere a Comisiei este aceea de a cere diversificarea instalatiilor si a posibilitatilor de stocare a gazului natural lichefiat, creandu-se astfel o retea la care sa aiba acces in primul rand tarile care actualmente depind de un singur furnizor. Tot asa, Comisia Europeana mai propune o retea energetica in jurul Marii Mediterane, precum si o retea nord-sud de transportare si difuzare a energiei.
» Cu ochii pe Rusia
Cat de mare e dependenta Europei de gazul si petrolul din Rusia s-a vazut la inceputul anului trecut, cand Moscova si-a intrerupt livrarile catre Ucraina, perturband in acelasi timp si aprovizionarea catorva tari din UE, care au fost nevoite sa recurga la rezervele lor strategice. Anticipand momentul in care Ucraina se va rupe de sfera de influenta a Rusiei si se va apropia de Occident, Moscova – prin intermediul firmei Gazprom – a lansat proiectul South Stream, care ar permite ocolirea Ucrainei, prin care actualmente tranziteaza trei sferturi din gazul livrat Europei de catre Rusia. South Stream ar trece in principiu prin Bulgaria si Grecia, iar intr-o alta varianta – prin Serbia, ocolind insa Romania.
Proiectul acestei conducte are insa o natura mai mult politica decat economica. Departe de a dori sa-si extinda capacitatea de productie si livrare a gazului, Kremlinul cauta, in realitate, mai degraba sa descurajeze investitorii sa finanteze proiectul european Nabucco, gazoduct care ar urma in principiu acelasi traseu. Expertii sunt insa sceptici in privinta capacitatii Rusiei de a exploata simultan doua retele de livrare a gazului: una in sud, South Stream, si una in nord, anuntata de mai multa vreme si care ar trebui sa treaca prin Marea Baltica, botezata Nord Stream.
