Zeci de mii de oameni au sărbătorit pe străzile din Tripoli după ce Consiliul Naţional de Tranziţie a anunţat oficial moartea fostului lider. Circumstanţele acesteia sunt neclare – însă pentru Libia, un capitol întunecat a luat sfârşit.
Primele ştiri despre căderea finală a regimului Gaddafi au apărut miercuri, în jurul prânzului; liderul libian ar fi fost rănit într-o luptă din oraşul său natal, Sirte, unde se baricadase împreună cu o mână de soldaţi care îi rămăseseră loiali. Ben Farmer, de la cotidianul britanic The Telegraph, unul dintre puţinii reporteri aflaţi în oraş, a anunţat la ora 10.45 că ultimele forţe ale lui Gaddafi încercaseră să părăsească oraşul în mai multe maşini, dar fuseseră încercuite şi ucise de către trupele rebelilor. În jurul orei 12, agenţia de ştiri AFP raporta că Gaddafi ar fi fost rănit la ambele picioare şi prins de către rebeli – iar ministrul Apărării, Abu Bakr Iunis, ar fi fost ucis.
Nici o oră mai târziu, agenţia de ştiri Reuters anunţa, citându-l pe un oficial al Consiliului Naţional de Tranziţie, că Gaddafi ar fi murit în urma rănilor suferite, iar BBC arăta imagini din Sirte, în care un soldat ce pretindea că ar fi participat la prinderea lui Gaddafi povestea cum acesta a fost descoperit ascuns într-un tunel, strigând „Nu trageţi, nu trageţi!”. Soldatul a arătat reporterilor britanici un pistol de aur, pe care i l-ar fi luat fostului lider al Libiei.
La ora 14.03, purtătorul de cuvânt al Consiliului Naţional de Tranziţie, Abdel Hafez Ghoga, a apărut în faţa camerelor de luat vederi: „Anunţăm întreaga lume că Gaddafi a fost ucis de mâinile revoluţionarilor. Este un moment istoric, sfârşitul tiraniei şi dictaturii. Gaddafi şi-a găsit sfârşitul”. Mai târziu, postul de televiziune Al Jazeera avea să transmită imagini cu cadavrul fostului conducător al ţării nord-africane zăcând dezgolit în praful străzii.
Ultimul ascunziş: o ţeavă de beton
Conform săptămânalului german Der Spiegel, convoiul lui Gaddafi ar fi încercat să părăsească oraşul, însă ar fi fost atacat de avioane NATO. Liderul rănit şi însoţitorii săi s-ar fi refugiat în două ţevi de beton aflate în apropiere, unde ar fi fost găsiţi de trupele rebelilor. Acestea au deschis focul, omorându-l nu numai pe Gaddafi, dar şi pe fiul său Mutassim. Purtătorul de cuvânt al lui Gaddafi, Moussa Ibrahim, doi dintre consilierii fostului lider, Ahmed Ibrahim şi Mansour Daw, şi mai mulţi înalţi oficiali ai regimului au fost prinşi în viaţă.
Deasupra ţevilor de beton în care se ascunseseră urmăriţii, soldaţi aparţinând trupelor rebele au scris cu vopsea „Acesta este locul şobolanului blestemat Gaddafi – Allah este mare”. Conform mai multor oficiali ai noului guvern, cadavrul lui Gaddafi a fost transportat într-o moschee din oraşul Misrata. Cartierul general al NATO nu a putut confirma moartea lui Gaddafi, însă un purtător de cuvânt a declarat, conform Der Spiegel, că forţele aeriene ale NATO au participat într-adevăr la un atac asupra convoiului acestuia.
Bucurie şi în Vest
Vestea morţii lui Gaddafi a fost salutată de oameni politici din întreaga lume; astfel, Hillary Clinton, secretarul de stat al SUA, a declarat că dispariţia acestuia „va uşura mult procesul de tranziţie către un nou guvern libian”. Senatorul John McCain a declarat că decesul fostului lider marchează „sfârşitul primei faze a revoluţiei din Libia”.
Premierul britanic David Cameron s-a declarat „mândru de rolul jucat de Marea Britanie în această acţiune” şi i-a felicitat pe „libienii care şi-au eliberat ţara”.
Daniel Knowles, comentator politic pentru The Telegraph, este de părere că moartea lui Gaddafi rezolvă mai multe probleme, printre care şi cea a unui posibil proces împotriva dictatorului dacă acesta ar fi fost prins în viaţă – şi care ar fi dus probabil la tensiuni între rebeli şi aliaţii acestora din Europa şi SUA. Pe de altă parte, afirmă Knowles, după moartea dictatorului este posibil ca unele dintre crimele regimului acesta – printre care atentatul de la Lockerbie – să rămână pentru totdeauna învăluite în mister.
Însă, conclude Knowles, nu acest lucru este important – ci faptul că dictatura lui Gaddafi a luat, în cele din urmă, sfârşit.
