Ministerul Educatiei trebuie sa dea curs, in aceste zile, recomandarii Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii ca afisarea simbolurilor religioase in clase sa se faca doar in cursul orelor de religie sau in spatiile destinate exclusiv acestui tip de invatamant. Recomandarea a intervenit ca urmare a sesizarii unui cetatean care si-a considerat copilul discriminat religios. Disputa are loc intr-o tara care, de 17 ani de cand a iesit din comunism, se zbate sa-si reconstruiasca o ierarhie normala a valorilor si tot nu reuseste. De 17 ani, distrugem simboluri, demitizam putinele figuri marcante pe care le mai avem in istorie, il facem pe Stefan cel Mare curvar si pe Vlad Tepes vampir, ridicam furtul si ticalosia la rang de virtute, apoi vrem sa ne comportam „politic corect”, ca asa e la moda in America. Sa nu uitam, totusi, ca in Statele Unite chestiunea cu „corectitudinea politica” a venit intr-un cu totul alt context istoric. Daca rasfoim prestigiosul „The World Almanac” scos de nu mai putin celebrul „New York Times” (am editia din 2000), vom vedea, la capitolul de istorie americana, ca aceasta incepe in 1492, cand Columb si echipajul sau au acostat in Caraibe. Chiar si astazi, istoria americana este istoria „albilor”. Ce a fost inainte de Columb nu exista. Daca privim o harta actuala a SUA, vedem foarte clar delimitate rezervatiile de „indieni”. Secole de-a randul, populatii intregi au fost decimate si supravietuitorii discriminati. Abia dupa ce l-au vazut pe Kevin Costner in „Dansand cu lupii”, americanii au abordat o cu totul alta atitudine fata de „indieni” si i-au numit „nativi americani” ca sa fie „politic corect”. Cat priveste chestiunea cu „negrii”, numiti apoi „oameni de culoare”, dupa ce i-au adus ca sclavi pe plantatii, dupa ce a fost un sangeros razboi civil ca sa fie abolita sclavia, dupa nenumarate linsaje marca Ku-Klux-Klan, acestia au reusit sa-si obtina drepturile si chiar o „discriminare pozitiva”. Acum sunt numiti „afro-americani”. Este remarcabil efortul Statelor Unite in depasirea acestor probleme si a multor altora de natura discriminatorie. Au reusit sa construiasca o democratie puternica si un camin pentru toti cetatenii lor, indiferent de rasa, sex sau religie.
La noi, istoria a fost cu totul alta. Biserica ortodoxa, de-a lungul veacurilor, n-a discriminat, n-a avut inchizitori, dimpotriva a fost supusa la tot felul de presiuni ucigatoare. In Ardeal a rezistat cu greu, a aparut greco-catolicismul ca modalitate de compromis a supravietuirii, apoi au venit comunistii, care au demolat biserici, au trimis elitele bisericesti in puscarii, au infiltrat la greu clerul cu informatori. Inca sunt probleme mari ce trebuie rezolvate: conflictul intre bisericile ortodoxa si greco-catolica, situatia securistilor si a informatorilor, dar chestiunea cu icoanele din scoli mi se pare artificial amplificata. Mai ales intr-o perioada de anomie. Traim intr-o societate bolnava, fara repere, fara o ierarhie clara a valorilor. Reintoarcerea la valorile crestine ar fi un inceput de salvare. Existenta icoanelor in scolile unei tari cu majoritate covarsitoare ortodoxa nu inseamna convertirea fortata a celor de alta religie sau o agresare a acestora. Le pot ignora fara probleme. Nu stiu in cate tari musulmane, spre exemplu, ar accepta cineva scoaterea din scoli a insemnelor specifice pe motive de discriminare. Revenind la patria noastra, nu poti discrimina o majoritate ca asa e moda. Sa construim intai o democratie puternica, o ierarhie clara a valorilor si apoi putem relua subiectul.
La americani se discuta deja, in numele „corectitudinii politice”, problema renuntarii la sarbatorirea oficiala a Craciunului. Noi l-am mai pierdut o data pe Mos Craciun si n-a fost bine deloc. Sa ne pregatim pentru reintoarcerea lui Mos Gerila?
