Nici nu conteaza daca vor mai aparea file din dosarul “Dana” ori “Eva” (probabil ca le pastreaza cineva pentru santaj), politicianul Mona Musca este compromis definitiv. Indiferent cate argumente in favoarea sa vor aduce sustinatorii deputatului liberal, nimic nu mai poate schimba impresia generala. Mona ne-a pacalit. A fost colaboratorul Securitatii, dar poza in reper moral! Oamenii nu o credeau o Musca reper moral, sa fim seriosi. De la disparitia lui Corneliu Coposu, Romania nu a mai avut o personalitate puternica pe care sa o aprecieze astfel. Multi impartasesc insa senzatia aceea de profunda greata de care, orice ai face, nu poti scapa. Problema este ca expunerea Monei Musca era urmarita cu atentie de oameni care, dezamagiti de ceea ce se intampla pe scena politica, pe ea totusi o ascultau. Si credeau ce le spune. Acum nu o mai cred. Si nu o vor mai crede niciodata, indiferent de verdictul CNSAS in privinta politiei politice. Si-a pierdut total credibilitatea chiar daca acum incearca sa-si pastreze atitudinea care a consacrat-o!!
Ascultand-o pe Mona Musca cum povesteste in 2006 cu mare convingere ca a turnat la Secu' din mare patriotism, ca sa apere tarisoara de elementele dusmanoase, si citind angajamentul scris de manuta ei in 1977 – “inteleg sa-mi fac datoria patriotica de a sprijini organele de securitate” -, iti dai seama ca nu s-a schimbat deloc. Exact acelasi argument forte l-a prezentat si Felix Voiculescu. Ii uneste maretul patriotism, dovada clara a bunei insusiri a aceleiasi educatii, cu care se mandresc. Gaselnita cu politia politica pitita-n legea deconspirarii Securitatii a fost impusa de reprezentantii partidelor tocmai ca sa se acopere. Problema reala este daca o persoana a colaborat sau nu cu Securitatea. Pentru ca Securitatea insemna de fapt politie politica, mai corect militie politica. Acelasi patriotism invocat de cei ca Felix si Dana era clamat si de tortionarii Securitatii! Toti munceau cu spor pentru apararea intereselor comunistilor si dragii tarisoare Republica Socialista Romania impotriva amenintarilor interne si externe ale “canibalilor imperialisti”. Multe victime ale comunismului au fost obligate prin mari presiuni, amenintari ori tortura sa semneze angajamente si sa dea note informative. Le-au facut din obligatie, dar inofensive. Au recunoscut si au fost iertati deoarece a fost clar pentru toata lumea ca nu a fost vina lor. Iar oamenii i-au respectat si mai mult pentru moralitatea de care au dat dovada. Dar sa vii in fata opiniei publice si sa spui ca ai devenit informator “din patriotism” este o mare porcarie. Ca oameni, ca pregatire, ca mod de a actiona si a se comporta pe scena politica Mona Musca si Dan Voiculescu sunt total diferiti. Ca informatori sunt exact la fel.
Intrebarea care s-a pus insistent dupa deconspirarea Monei Musca a fost de ce nu si-a facut publica colaborarea cu fosta Securitate inca din 1990? De ce nu a anuntat ea insasi, inainte de a fi obligata sa dea explicatii, care i-a fost relatia cu militia politica? Raspunsul il gasim in documentul scris cu mana sa: “Ma angajez in fata organului de stat sa nu divulg nimanui, nici chiar familiei mele, problemele ce s-au discutat cu persoana mea”. Pai, daca le-a promis securistilor ca nu spune nimanui…
Poate ca Mona Musca ar fi trebuit ca in locul explicatiilor penibile sa anunte direct: am fost informatoare, am turnat, mi-a fost rusine sa recunosc! Dupa deconspirare, ca o dovada de moralitate mai ales in calitatea sa de coautor al Legii lustratiei, Mona Musca ar fi trebuit sa anunte ca se retrage din politica pentru urmatorii zece ani. Astfel, marea dezamagire pe care le-a provocat-o celor multi (ultimul sondaj o crediteaza cu 46% credibilitate) ar fi fost oarecum alinata.
