Nu poti sa nu observi ca, in anul sarbatorii celei mari a muzicii enesciene – ma refer la marele festival international -, creatia maestrului traieste in salile noastre de concert o prezenta constanta atat la nivelul valorilor simfonice concertante, cat si al celor camerale. Saptamana trecuta, afisul Filarmonicii bucurestene promitea, inclusiv in acest sens, momente de speciala atractiozitate. Marele opus de tinerete al lui George Enescu, Simfonia concertanta pentru violoncel si orchestra, a fost prezentat cu participarea solistica a acestui eminent muzician care este Catalin Ilea, actualmente profesor al Academiei de Arte din Berlin. De altfel, concertul din seara zilei de vineri a adus o mobilizare intr-adevar eficienta a intregului colectiv al muzicienilor orchestrei, inclusiv a dirijorului Ronald Zollman din Belgia, cel care a avut initiativa programarii acestei lucrari. Scrisa in pragul varstei de douazeci de ani, in chiar primul an al secolului XIX, aceasta demonstreaza asimilarea traditiei celei mari a simfonismului romantic francez de secol XIX, cu tot caracterul discursiv, chiar prolix al acestuia. Lucrarea nu este nici simfonie si nici concert, desi retine trasaturile ambelor genuri. Expresia melodica este suverana. Este directia pe care se orienteaza demersul imaginat de Ilea. Cum anume? Prin potentarea valorilor expresive ale sunetului, prin acuratetea cu care este sustinuta involburarea frazei muzicale, prin maniera eleganta in care aceasta veritabila entarsie sonora este incadrata marelui discurs simfonic.
A fost intampinat cu simpatie si emotie atat de public, cat si de muzicienii orchestrei, de fostii colegi. Cu unii dintre acestia, ramasi putini la numar, a impartit bucuriile colaborarii in calitate fie de prim-violoncelist al ansamblului, fie de solist al acestuia. In ultimii ani s-a dedicat literalmente promovarii creatiei enesciene la nivelul marelui concert al valorilor europene organizand, spre exemplu, cu sprijinul Institutului Cultural Roman, un veritabil festival, "Zilele Enescu la Berlin", o suita de concerte gazduite in mare parte la celebra Universitate de Arte din centrul capitalei federale a Germaniei. Cu ani in urma, aceeasi Simfonie concertanta a fost prezentata de Ilea, in compania Orchestrei "Hungarica" din Germania, in marile orase atat de pe coasta de Est, cat si de pe cea de Vest ale Statelor Unite. In mod cert, nobletea spirituala a muzicii enesciene gaseste astazi un ecou firesc in constiinta marelui public, a tinerilor, ca un dat pe care il putem considera ca fiind existential. Spre exemplu, concomitent cu concertul filarmonistilor bucuresteni, tot vineri seara, in Studioul de Concerte din str. Berthelot, Orchestra Nationala Radio a prezentat Suita a 3-a, "Sateasca", sub conducerea tanarului dirijor Tiberiu Soare. In aceeasi sala, cu cateva saptamani in urma, duo-ul muzical cameral reprezentat de violonistul Alexandru Tomescu si pianisul Horia Mihail a sustinut un recital pe parcursul caruia a putut fi audiata suita "Impresii din copilarie". Duminica dupa-amiaza, Salonul de Muzica al Castelului Peles a gazduit recitalul sustinut de soprana Bianca Luigia Manoleanu si pianistul Remus Manoleanu.
Este un exemplu entuziasmant, din pacate unic la noi, privind conlucrarea muzicala camerala in domeniul genului. Au fost prezentate, printre altele, doua dintre liedurile pe care George Enescu le-a scris, in urma cu un secol, pe versurile reginei Elisabeta – Carmen Sylva. In fapt, organizata de Uniunea Criticilor Muzicali si Muzeul National Peles, actuala stagiune muzicala camerala tinde a comemora implinirea unui secol de la inaugurarea actualului Salon de Muzica al castelului.
