Abia a trantit-o Basescu cu pasapoartele pentru moldoveni si imediat i s-a sarit pe spate ca e imprudent, ca ce-o sa zica Europa, ca mai da-i incolo de moldoveni ingrati care nu ne vor etc. Trei mandate nepasatoare ale lui Iliescu si anii opaci ai lui Constantinescu au facut ca romanii sa se dezintereseze de Moldova, ramasa, politic, doar in repertoriul lui Vadim Tudor. La Bruxelles, luati prin surprindere de bravada lui Basescu, responsabilii UE au suflat cu jumatate de gura ca vor explicatii si lamuriri, ca asa nu se face, ca o asemenea initiativa care priveste intreaga Europa trebuie discutata colegial, ma rog. Auzind asta, politicienii nostri au tacut si au trecut la loc in rand, cum li se cade mai-marilor modesti ai unei tari intrate de curand in UE si care ramane monitorizata pe termen nedefinit. Cum adica sa aduci in Europa prin dos un milion si mai bine de sarantoci care se vor repezi la munca in Germania sau Franta cu pasapoarte romanesti noi-noute?
E ca si cum toata lumea ar fi uitat lovitura de forta a Germaniei lui Helmuth Kohl, care a anuntat, pur si simplu, reunificarea, ba chiar hotarand (pe banii nemtilor vestici, dar intr-un mod deturnat chiar pe banii Europei) ca marca estica va echivala – intre anumite limite – cu marca vestica, pentru a nu-si pierde DDR-istii toate economiile. Sigur, unii s-au inecat auzind asta. Mitterrand (cu neincrederea instinctiva a francezului in fata reinchegarii inamicului ereditar) a cautat sa franeze reunificarea. Ca e prea devreme, ca e pripit etc., ba chiar trupele aliate erau inca prezente in Germania Federala, care trebuia tinuta sub control. Reunificarea s-a facut insa asa cum a vrut-o Kohl. Sigur, demonstrativ, Franta a mentinut cateva luni obligativitatea vizei pentru esticii germani, dintre care unii inca mai erau opriti la granita franceza si trimisi inapoi la Bonn sa-si ia viza. In cateva luni insa, totul era gata, iar azi, la mai putin de doua decenii, reticentele de atunci par absurde.
Sau, tot asa, nimeni nu se scandalizeaza in UE pentru ca toti etnicii croati din Bosnia au primit inca de acum multi ani pasapoarte croate. Croatia, care nu reusise in timpul razboaielor sa anexeze, asa cum dorea militarosul presedinte Franjo Tudjman, o felie din Bosnia, le-a dat pur si simplu pasapoarte celor 700.000 de croati din aceasta tara artificiala. In momentul in care Croatia va intra in UE, peste doi sau trei ani, intreaga populatie croata a Bosniei va fi compusa, in mod automat, din cetateni europeni. La fel, toti sarbii din Bosnia au nationalitate sarba si pasapoarte sarbesti, iar atunci cand Serbia va fi primita in UE, va sosi tragand dupa ea si peste un milion de sarbi bosniaci. Nimeni nu a gasit nimic de obiectat la Bruxelles in fata gestului Zagrebului de a aduce in UE trei sferturi de milion de sarantoci supranumerari, cu riscul de a destabiliza inca o data si poate definitiv Bosnia, care va ramane un statulet ratat in inima Balcanilor.
Explicatia nonsalantei cu care Germania, Croatia etc. isi aduc prin poarta din dos verii si conationalii rataciti e simpla: nu a fost prevazut nimic in legislatia UE pentru o astfel de situatie, ceea ce inseamna, cum bine au inteles-o respectivele guverne, ca daca nu e interzis, atunci se poate. Trebuie numai sa vrei.
