Noile generatii care ignora cum functiona justitia intr-un stat totalitar comunist au o buna ocazie de a se instrui privind la televizor cum functioneaza justitia intr-un stat totalitar islamic. Procesele de la Teheran seamana leit cu procesele de la Moscova, de la Praga si de la Bucuresti. Doar ca acelea nu erau televizate, deci intimidarea se raspandea mai lent in sanul populatiei. Revolutia islamica – urmas baroc al revolutiei bolsevice? Iata o profunda modificare si in "genetica" ideologica, daca ne gandim ca prima revolutie era atee, iar cea de-a doua e teocratica. La Teheran s-au dat deja doua reprezentatii dintr-o piesa propagandistica gandita pe vremuri de Stalin, reteta perfectata de urmasii ayatollahului Khomeini. Sunt adusi la bara oameni care se caiesc sincer ca au inceput sa se indoiasca de revolutie.
Ii auzi facandu-si amplu autocritica, recunoscand ca a protesta inseamna a submina securitatea nationala. Isi analizeaza greselile, implora iertarea, promit ca vor fi pe viitor mai "sinceri" (ah, exigenta de sinceritate a revolutiilor; nu-i destul ca accepti pumnul in gura, trebuie sa arati si entuziasm!). Evident ca procesele transmit un mesaj intern, destinat sa anihileze orice rezistenta viitoare, in conditiile in care o factiune a clerului si a clasei politice continua totusi sa conteste rezultatele recentelor alegeri. Dar presedintele Ahmadinejad isi va fi facut socoteala ca, daca se uita si restul lumii, autoritatea lui in fata "marelui Satan" american si a occidentalilor, in general, nu poate decat sa sporeasca. Mai cu seama ca expira la sfarsitul acestei luni ultimatumul dat de Obama, care ii cerea regimului de la Teheran sa deschida pumnul, daca vrea sa accepte mana intinsa de noua administratie.
Cu cine sa inceapa Obama dialogul? In actuala conjunctura, Iranul risca sa devina principala lui problema internationala. Cu o prima consecinta, nedorita de aceeasi administratie: radicalizarea intransigentei Israelului.
Deocamdata, reactiile cancelariilor occidentale sunt foarte prudente. Ele vad o lupta pentru putere intre doua factiuni (ayatollahul Khamenei contra fostului presedinte Rafsandjani), dar nu vad posibila si o alternativa democratica, chiar daca vagi miscari de "mujahedini ai poporului" se agita prin strainatate. S-ar zice ca revolutia islamica incepe sa-si devoreze copiii. Dar poate urma o lunga digestie pana sa se declanseze o eventuala revolta populara. Ceva s-a intamplat totusi, daca in comunicatele oficiale sunt acuzate oficinele straine ca ar dori sa declanseze in Iran o "revolutie de catifea".
Aproape ca uitasem varianta "moale" a revolutiilor, cea care a dus treptat la implozia sistemului comunist. Iranul, cu cele peste trei milioane de expatriati, dar care raman in contact cu rudele si prietenii lor, este una dintre tarile cel mai bine dotate in tehnologii de comunicare. Chiar daca puterea poate bloca emitatoarele pentru mesajele GSM sau poate filtra informatia si imaginile de pe internet, ca in China, iranienii gasesc mijloace sa ocoleasca obstacolele. Supliciul acelei fete, Neda (exista deja un site Neda Net), ucisa de un gardian al revolutiei, a fost filmat cu un telefon portabil, iar imaginile au facut repede inconjurul lumii. Sunt in Iran 53 milioane de asemenea telefoane cu camera integrata. Ce politie le va putea interzice, daca ele vor deveni si mai mult o cale spre libertate?
Se zice ca toate portretele maciucarilor islamici de pe motociclete circula deja pe internet, impreuna cu informatiile despre arestari si atrocitati ce se petrec in inchisori. Dar cei care cunosc bine cruzimea de care e in stare regimul ii sfatuiesc pe internauti, mai degraba, sa nu-si cripteze mesajele. Risca sa fie inchisi, torturati si ucisi chiar si numai pentru asa ceva. Oricum, catifeaua unei posibile revolutii democratice incepe sa le dea alergii ayatollahilor iranieni. Ministerul de Interne publica si el pe internet mii de fotografii cu portrete luate in timpul manifestatiilor si-i cere populatiei sa-i identifice pe acei participanti. Indemnul la delatiune face si el parte din zestrea revolutionara comunista, glorificata de acele romane sovietice, in care vigilentii copii isi turnau la militie parintii ca nu cred in revolutie. Pe cand o noua literatura revolutionara comandata de molahi?
