Marele om de stat era descendentul uneia dintre familiile nobiliare ale Transilvaniei. Era înrudit cu Iuliu Coroianu, redactor Memorandumului românilor ardeleni, cu Simion Bărnuţiu şi cu dr. Ioan Raţiu, fondatorul Partidului Naţional Român. Doctor în Drept, el a devenit avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj. Apoi, înrolat abuziv în armata austro-ungară, a reuşit, la finalul primului război mondial, să îi organizeze pe soldaţii români într-o unitate militară disciplinată şi puternică, cu care a stăvilit agitaţia bolşevică ce suprinsese Viena şi Praga. Armata lui Maniu a fost cel mai puternic adversar al comunismului care se infiltra în ruinele Dublei Monarhii. Apoi, el a avut un rol decisiv în Unirea Transilvaniei cu România şi a condus Consiliul Dirigent al Transilvaniei, apoi Guvernul României Mari. Adversar al oricărei forme de totalitarism, Iuliu Maniu a avut de înfruntat numeroşi duşmani. Comuniştii l-au închis în Sighetu Marmaţiei, unde a trecut la Domnul exact acum 60 de ani. Însă nu au reuşit să îl învingă. Modelul Maniu a rămas şi reprezintă cel mai bun reper al românilor în aceste vremuri de răstrişte.