Misterul banilor din taxa de clawback

Deşi se adună peste 436 de milioane de euro din taxa de clawback şi cea de viciu, Ministerul Sănătăţii nu poate justifica leu cu leu cum a investit banii.

Fondurile strânse din taxa de clawback, aplicată producătorilor de medicamente, precum şi cele din taxa pe viciu ar trebuie folosite integral de Ministerul Sănătăţii (MS) pentru investiţii în sănătate. Documente trimise de Ministerul Finanţelor arată că, din octombrie până în martie, producătorii de medicamente au cotizat cu aproximativ 69 de milioane de euro. Pe de altă parte, din taxa pe viciu s-au strâns peste 367 de milioane de euro, pe tot parcursul anului 2011, cumulat cu primul trimestru din 2012. Am încercat să aflăm cum sunt cheltuite aceste fonduri deloc insignifiante şi ce ar putea însemna ele dacă ar fi investite acolo unde oamenii au nevoie.

Bani înghiţiţi de programe fără indicatori

Aceste fonduri din taxa de viciu şi din cea de clawback vin să suplimenteze bugetul insuficient al Sănătăţii şi ar putea fi investiţi în programe de prevenţie, de stimulare a natalităţii, în dotări mai bune pentru spitale sau în dezvoltarea medicinei în mediul rural. „Sunt bani care ar trebui alocaţi în funcţie de priorităţile pe care le are Ministerul Sănătăţii”, ne explică Sorin Paveliu, expert în sănătate şi fost membru al Comisiei pentru sănătate şi familie din Camera Deputaţilor. Dar cei care conduc sistemul nostru de sănătate nu ştiu exact care le sunt priorităţile. „De regulă, când vin astfel de fonduri, acestea sunt folosite pentru a «cârpi» programele de sănătate destinate pacienţilor cu boli cronice (HIV/SIDA, cancer, hepatită, boli rare). Până la urmă, nu este rău că banii ajung la programele de sănătate, dar acestea nu au obiective, nu au indicatori, nu poţi măsura care a fost eficienţa medicamentelor administrate. Poate Ministerul Sănătăţii ştie câţi pacienţi a tratat, dar nu ştie şi ce rezultate au fost obţinute de pe urma tratamentelor respective”, detaliază Sorin Paveliu.

Justificarea Ministerului Sănătăţii (MS) privind modul în care cheltuie banii colectaţi din aceste taxe este însă ambiguă. „Cheltuielile au avut ca destinaţie finanţarea programelor şi subprogramelor de sănătate, transferuri către CNAS, programe privind bolile transmisibile şi netransmisibile, bolile cardiovasculare, oncologice, neurologice, diabet, talasemie, transplant”, se arată în răspunsul oficial al MS. Mai mult, reprezentanţii MS susţin că au făcut transferuri de bani „în vederea achiziţionării de aparatură medicală, pentru dotarea spitalelor şi efectuarea lucrărilor de reparaţii capitale”. Pe de altă parte, au refuzat să prezinte situaţia defalcat şi să arate cu precizie cât au investit în programele pentru boli transmisibile, cât în cele cardiovasculare sau de transplant.

Pentru folosirea banilor din taxa pe viciu, Ministerul Sănătăţii a avut aproximativ aceeaşi strategie: investiţii în programele de sănătate, aparatură, dotarea spitalelor, reabilitări de infrastructură. Te întrebi atunci de ce arată spitalele atât de rău, de ce pacienţii nu au medicamente în spitale şi de ce pacienţii cu boli cronice râmân atât de des fără tratament? Economistul Valeriu Todiraşcu, expert în domeniul sănătăţii, punctează.  „Banii sunt cheltuiţi cum vor cinci-şase funcţionari de la Guvern, CNAS şi MS pe achiziţii directe şi prin licitaţii «ciudate», pe care ANRMAP (Autoritatea Naţională pentru Reglementarea Achiziţiilor Publice) nu le verifică. Doar 40% din banii publici trec prin monitorizarea acestei instituţii, inclusiv cei folosiţi în sănătate”, susţine Todiraşcu. Alţi economişti care au analizat sumele pe care MS le cheltuie din aceste taxe spun că este vorba despre mulţi bani despre care nu ştie exact cum sunt folosiţi. „Se strâng foarte mulţ bani dar nu  se ştie exact cum sunt alocaţi şi pe ce bază se distribuie, iar când vine vorba despre achiziţii de aparatură degeaba se fac, pentru că majoritatea scapă legii achiziţiilor publice”, este de părere  economistul Liviu Voina.

„Vrem ca banii să se ducă tot pe medicamente”

Producătorii de medicamente susţin că banii obţinuţi din această „suprataxare” ar trebui reinvestiţi tot în achiziţionarea de medicamente compensate pentru pacienţi şi că ar fi nedrept ca aceste fonduri să ia alte căi. „Medicamentele au preţul nereglementat. Dacă statul decide să cumpere alte servicii, spre exemplu analize medicale, care nu au preţul impus, este de-a dreptul scandalos”, susţine Drgoş Damian, preşedintele APMGR (Asociaţia Producătorilor de Medicamente Generice din România) şi directorul companiei Terapia. Firma pe care o conduce a plătit 9 milioane de lei pentru taxa de clawback. „În condiţiile în care suntem dezavantajaţi profund de această taxă, am vrea ca banii din clawback să se ducă tot pe medicamente. În condiţiile în care am amânat investiţii importante, cum ar fi mutarea unor linii de producţie de medicamente în ţară,  măcar prin alocarea acestor bani să nu fim dezavantajaţi”, susţine Dragoş Damian. 

Reprezentanţii ARPIM (Asociaţa Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente) au solicitat acelaşi lucru Ministerului Sănătăţii, respectiv ca banii din clawback să fie cheltuiţi pe medicamente. „Nu vrem ca banii să rămână la Fisc ori să fie cheltuiţi pe analize medicale şi laboratoare. Vrem să vedem că banii au intrat într-o linie de buget şi că sunt cheltuiţi pe medicamente”, spune Sorin Popescu, reprezentantul ARPIM. Acesta acuză ANAF şi CNAS de lipsă de transparenţă, întrucât cele două instituţii refuză să precizeze cât a plătit fiecare producător de medicamente pentru taxa de clawback, unde se află în acest moment banii şi cum vor fi cheltuiţi.   

Cum au fost folosiţi banii din taxa pe viciu în alţi ani

 2008 – programul naţional de evaluare a stării de sănătate şi programul stop fumat;

 2009 – banii folosiţi pentru medicamentele pensionarilor;

 2010 – programe de sănătate – TBC, oncologie, cardiovasculare;

 2011 – achiziţie de ambulanţe.

Cum au fost folosiţi banii din clawback

 programe de sănătate

 aparatură medicală

 reparaţii spitale