O disputa recenta ii opune pe Alex. Leo serban si Christian Ferencz-Flatz, in privinta noului val din filmul romanesc. Una dintre pricini: minimalismul. ALs ar sustine ca noul film romanesc e minimalist, ceea ce preopinentul sau, bursier NEC cu o cercetare despre "Husserl si cinematograful", neaga. Pentru ca, spune Ferencz, nu poti vorbi despre minimalism decat atunci cand "desemnezi o disproportie intre reprezentare si subiect". Adica: un subiect major tratat in registru minor (de pilda, revolutia in "Hartia va fi albastra") ar fi o marca a "minimalismului", dar nu si tratarea intr-un registru minor a unei realitati minore (sa zicem, cotidianul cenusiu de viata la bloc in "Moartea domnului Lazarescu"). Inainte de toate, trebuie spus ca distinctia dintre subiect si reprezentare e falsa. Nu exista subiect minor sau major, atata vreme cat el este o creatie, o facatura.
"Subiectul" si "reprezentarea" lui se dau la pachet. M-am gandit, pornind de aici, sa arunc o privire asupra minimalismului in televiziune. Televiziunea este, prin definitie, maximalista. Nonevenimentul este consacrat ca hipereveniment. Dar lucrurile nu se intampla mereu astfel. Exista posturi TV minimaliste si tipuri de emisiuni asijderea. Postul minimalist prin excelenta e OTV. Inaintea trecerii postului la divertismentul scump, prin show-ul prezentat de Ramona Badescu si Pepe, interesul statiei se rezuma la un anume tip de talk-show, lung, dar desfasurat intr-un studio minuscul, fara nici un element de design butaforic notabil. In mod subtil, tocmai aceasta saracie a imaginii atragea un anume tip de public vizat: oameni "simpli", care vad in decor semnul artificialului, al luxului pe care ei nu-l poseda si pe care nu-l vor.
Inghesuiti in "garsoniera" lui DD, oamenii din studio lasau putine lucruri la vedere, mizand totul pe discurs. Se stie, la OTV, "dovada" poate fi absolut orice imagine filmata pe fereastra sediului televiziunii. Adevarul costa foarte putin la OTV. Trebuie doar sa incurajezi paranoia sociala latenta in multe dintre mintile oamenilor, sa induci ideea unei realitati paralele invizibile care o razbuna pe cea comuna. Pe de cealalta parte, emisiunea minimalista este, evident, cea filmata "afara". E drept, de cele mai multe ori, ea e cu vedete, dar tocmai prezenta lor in afara contextului obisnuit ("maximalist": scena, lumini, spatiu, machiaj etc.) subliniaza ideea de "realitate naturala". Emisiuni gen "Serviti, va rog" sau altele care plaseaza vedeta nu numai "la aer", dar, mai ales, la tara, dincoace de civilizatia urbana si, daca se poate, in "mizerie" (Andreea Raicu vanzand cirese-n piata) suscita interesul prin tensiunea dintre cotidian si exceptional, aduse la un loc.
Daca "Din dragoste" predispune la visare, aducandu-l pe amarat intr-un spatiu luxos, "Serviti, va rog" scoate vedeta din sipetul de nestemate si-o arunca in mijlocul muncilor si zilelor noastre. Pe masura ce telespectatorul devine mai urban, succesul acestui tip de emisiune "minimalista" creste. Televiziunea satisface orice dorinta: bucuresteanului care tanjeste dupa natura i-o ofera pe post de trufanda, iar omului de la tara ii ofera tot pe post de trufanda studioul straluminat si serate dansante. Dar minimalismul este cel care da trendul in televiziunea de avangarda. Cea care lasa realitatea sa se manifeste asa cum a facut-o pe ea mama ei. Despre mama ei nu pot sa va spun decat: cititi-l pe Husserl.
