În Marea Britanie întâlnim toate ingredientele pentru o ciocnire de natură culturală şi economică. Reţeta pentru o societate multiculturală este tot mai mult discreditată, fiind prost gândită şi ineficientă.
Discursul lui David Cameron despre migraţie este „periculos de asemănător“ cu „retorica ameninţătoare“ adoptată de regimurile naziste, în anii ‘30, consideră Radu Bumbacea, preşedinte al Cambridge Romanian Society. Remarcele sale au fost publicate de cotidianele din România, dar, în prezent, el neagă că ar fi făcut aceste afirmaţii.
Şi Victor Ponta trebuie să-şi retragă limbajul folosit în criticarea parlamentarului creştin-democrat german Elmar Brok. Ponta l-a numit „demagog, iresponsabil, populist“ şi „cu gândire nazistă“, după ce acesta a recomandat impunerea de restricţii privind libera circulaţie a emigranţilor din Estul Europei care se îndreptau spre Occident, având ca principal scop accesul la servicii sociale de calitate.
Ştiu destule despre Germania pentru a realiza că o reîntoarcere la fascism este extrem de puţin probabilă. Din păcate, nu pot spune acelaşi lucru despre imunitatea României la autoritarism, mai ales după ce am fost martorul evenimentelor din 2012.
În ceea ce priveşte Marea Britanie, într-adevăr, e posibil să ne aştepte vremuri tulburi, însă triumful unui populism acerb de stânga, de tip venezuelean, reprezintă un scenariu mult mai apropiat de realitate decât apariţia unui Pinochet britanic. Principala voce a extremei drepte, Partidul Naţional Britanic, devine din ce în ce mai obscură. Partidul Independenţei Marii Britanii (UKIP) este o forţă politică de bun-simţ, care îşi recrutează membrii din întreg spectrul geografic şi rasial şi care evită orice legătură cu partide precum Frontul Naţional Francez.
Citeşte continuarea textului în Revista 22.
