În principiu masele plastice pot fi obţinute şi altfel decât din materii prime de natură petrochimică. În natură se găsesc mai degrabă materii prime biologice pentru producerea de mase plastice, iar aşa numitele mase plastice bio îşi au propria nişă de piaţă, mai ales în domeniul ambalajelor şi al bunurilor de consum.
Informaţii privind acest tip de produse au fost relevate de Thorsten Kuhmann, Membru al Consiliului K 2013, în cadrul unei recente conferinţe de presă având ca obiectiv prezentarea târgului K 2013, organizat de Messe Duseldorf din trei în trei ani, cel mai important eveniment mondial pentru plastic şi cauciuc şi care se va desfăşura în perioada 16 – 23 octombrie 2013 la Centrul Expoziţional Messe Dusseldorf (vezi www.k-online.de).
Specialiştii estimează că necesarul mondial de mase plastice bio va înregistra până în 2015 rate anuale de creştere foarte înalte de aproximativ 34% (de la 850 de mii de tone în 2011 la peste 3,7 milioane de tone în 2016 iar producţia de materiale plastice pe bază de materii prime regenerabile va creşte mai rapid în comparaţie cu cele obţinute în mod tradiţional.
Cu 100 de mii de tone, plasticul biodegradabil şi-a luat în 2009 partea leului în producţia totală de materiale plastice bio. Începând cu 2010 ponderea sa a început să scadă astfel încât în 2016 specialiştii apreciază că va reprezenta doar o şeptime din volumul total al materialelor plastice bio la nivel mondial. Atunci majoritatea materialelor din această categorie vor fi de provenienţă bio dar, din păcate, nu şi biodegradabile.
În Europa consumul de biopolimeri urmează să crească cu circa 32% pe an, de la 307.000 de tone în 2011 la peste 1,2 milioane de tone în 2016. Ritmuri similare de dezvoltare cu cele europene sunt prognozate pentru statele de pe continentul american, în timp ce în Asiasunt aşteptate rate semnificativ mai mari de creştere, de peste 41% pe an şi un volum de 1,1 milioane de tone în 2016.
Luând în considerare preţul în creştere al petrolului, specialiştii întrevăd o probabilitate semnificativă ca unele materiale plastice bio să rămână până la sfarşitul acestui deceniu cam la fel de scumpe ca cele obţinute în mod tradiţional.
