Poetul Nichita Danilov este si un bun prozator. Dupa volumul „Talpi”, dar si dupa alte volume care au fost mai putin receptate de critica, el apare acum pe piata cu un alt roman, „Masa si extraterestrul”, carte gazduita tot de colectia „Fiction ltd.” a Editurii Polirom.
Nichita Danilov este un autor profesionist, cu un excelent simt al limbii, care evita patetismele, formulele emfatice, al carui lirism este bine controlat si care-si construieste secventele cu atentie, in asa fel incat sa nu fie banuit de, sa spunem, neglijenta stilistica. „Masa si extraterestrul” este o carte care-l reprezinta, in sensul in care poate fi citita, ca si poezia sa, de altminteri, in mai multe registre. Poate fi luata drept un roman realist, dar si drept un text fantastic. In egala masura poate fi citita si ca o parabola universala, cu multe intelesuri despre conditia umana. Autorul este ba grav, ba sugubat. Ironizeaza, dar brusc este cuprins de un fior religios. Ambiguu, derutant in intelesul bun al cuvantului, el isi conduce cititorul prin meandrele unei povesti ciudate, care, slava Domnului, nu plictiseste. Titlul insusi e o ironie la adresa unei anumite literaturi sovietice, propagandistice, in care trecutului desuet, anchilozat in datini, i se opune viitorul SF, cu toate surprizele ce se ivesc (inclusiv comunismul!). Masa este o femeie care a crescut intr-o lume inchisa, cu multe tabuuri si interdictii. Extraterestrul o viziteaza si incearca mai mult sau mai putin sa-i schimbe modul de viata si de gandire. Aici sta, de fapt, miza cartii.
Pe de alta parte, extraterestrul are si un sistem de coordonate spatio-temporale diferit de al nostru, astfel incat ceea ce pentru un pamantean obisnuit reprezinta un secol sau un deceniu, pentru el este o zi sau o clipa. De asemenea, isi poate asuma diverse infatisari, aparand acolo unde este asteptat mai putin si dand o mana de ajutor celor nepriceputi. Cum am spus, autorul nu consuma totul intr-un registru eminamente ironic, ceea ce ar reduce mult impactul artistic al romanului. Acest extraterestru poate fi in egala masura un inger sau un demon, in orice caz un vizitator dintr-o alta dimensiune, care, venind intr-o lume veche, ponosita, imbatranita, aduce un suflu care uimeste si regenereaza.
Tema aceasta nu este, fireste, noua, dar Nichita Danilov, prin simtul lui poetic deloc tocit, stie s-o actualizeze si s-o faca interesanta. Probabil, asa cum a venit de curand Pascal Bruckner la Tanacu si a ramas cu gura cascata in fata saraciei si a barbariei noastre, din care n-a inteles nimic, asa a venit si extraterestrul in satul Masei – dar a inteles mai mult decat celebrul scriitor francez. Contrastul dintre lumi trebuie administrat cu prudenta. Nichita Danilov e scriitorul care are stiinta contrastelor. Si nu se arde.
