Marketing de stat

Dan Claudiu Tanasescu este o stea din cosmosul de pe Calea serban Voda. Navigand eu prin galaxie intr-o dimineata, am dat peste domnia sa intr-un exercitiu de sinceritate si regret, exprimat in compania unui domn (care semana cu mine, de ce oare?) si a unei frumoase domnisoare. Dansul, senator independent care lucreaza cu ambele maini, este si un scriitor prolific, cu un ritm de publicare, inainte de 1989, de un roman pe an. Ei bine, ceea ce regreta dansul este ca astazi scriitorii nu mai castiga banii obtinuti antart din drepturile de autor. Pentru un singur titlu, autorul Dan Tanasescu lua, pasamite, aproape 80.000 de lei pe an. Asta insemna vreo doua salarii bune pe luna sau altfel: un sfert din salariul lui Bölöni la Steaua, in perioada de glorie. M-am mirat si apoi imediat m-am otarat in sinea mea: cine era Tanasescu inainte de ’89, cine este el dupa? Eu unul nu i-am citit cartile, nu ma pronunt, dar pot vorbi din perspectiva sociolgica: numele lui DCT nu era unul major, nici acum nu este. Cum isi vindea scriitorul cartile? Cred ca la pachet, intr-un sistem cultural centralizat, in care Shogunul convietuia cu diferiti eroi de romane romanesti despre care nu vorbea nimeni. Ca sa castigi cat valoreaza o Dacie trebuia sa fii Nichita Stanescu. Chiar mai mult. Dar sa castigi numai pentru ca un sistem bazat pe prevalenta cantitatii trebuia sa raporteze cresterea productiei de pagina tiparita, indiferent de ce publici si de cum ai tu grija sa te vinzi, mi se pare un afront. Acum s-a terminat. Domnul Tanasescu o duce oricum bine ca senator. De unde se deduce ca unii sunt nascuti pentru succes indiferent de regim.