Imi aduc aminte de un titlu recent din presa tabloida autohtona care m-a stupefiat: "Mama lui Chivu a vrut sa faca avort". Citez cu aproximatie. Las deoparte calitatea presei si a publicului care tolereaza (si cere!) astfel de mizerii. Veriga de legatura e cuvantul "mama": daca esti mama (sau sotia, fiica s.a.) cuiva celebru, poti sa storci si tu ceva mai mult decat cele 15 minute de celebritate. Aflam din presa franceza de acum cateva zile ca mama scriitorului cel mai vizibil al Frantei, Michel Houellebecq, traieste. Nu o credeam moarta pentru ca fiului ei, in conventia, oricat de autofictionala, a literaturii sale, ii place sa distruga sadic figura materna (va amintiti, desigur, de Janine Ceccaldi din "Particulele elementare"; e bine de stiut ca pe mama prozatorului francez o cheama, foarte transparent, Lucie Ceccaldi!).
Ci pentru ca dl Houellebecq declara, in revista franceza "Les Inrockuptibles", ca mama lui a murit. De ce ar face oricine acest lucru e greu de spus. Sau de judecat din exterior (scriitorul a fost crescut de bunica paterna, abandonat de parinti etc.). Cert e ca mama, abia intrata in lumina reflectoarelor (lumina intretinuta doar de faima fiului ei), a simtit nevoia sa spuna lumii ca Houellebecq e un mincinos care a calomniat-o cu grosolanie. Sigur ca minciuna e apanajul creatorilor de lumi fictionale si e mai putin importanta adecvarea la referentul viu, chiar si atunci cand e vorba de autofictiuni. Sau mai ales. Lucie Ceccaldi, care acum are 83 de ani si traieste doar dintr-o pensie, in Insula La Réunion, a scris o carte despre viata ei, in care corecteaza "adevarul" fictional al fiului ajuns vedeta prozei franceze contemporane. "L’Innocent" este titlul cartii, acceptata de Editura Scali, care a aparut pe piata de carte franceza pe 7 mai. Curiozitatea ne da ghes si e limpede ca nu scriitura cartii ne intereseaza. Sa vedem.
