Editura "Herne" din Paris a publicat recent prima versiune franceza (datorata lui Alain Paruit) a "Schimbarii la fata a Romaniei", cartea controversata a lui Emil Cioran, aparuta in original in 1936. Se stie ca Cioran autorizase doar o republicare autocenzurata a acestei carti, pe care o numea, la batranete, "cartea cea mai nebuna pe care am scris-o". Dar aceasta interdictie nu pare sa fi constituit si un obstacol legal la publicarea textului integral, de data aceasta in limba franceza. Demersul editorial nu este, cu certitudine, inutil, de vreme ce filosoful francez Alain Finkielkraut da in paginile literare ale lui "Le Figaro" din 2 aprilie un interesant interviu privind acest eseu incendiar al tanarului si "nebunului" Cioran.
Cu multa dreptate spune Finkielkraut (care se desemneaza pe sine ca "fiu al unui meserias evreu deportat la Auschwitz") ca lui Cioran i-a fost rusine de "Schimbarea la fata a Romaniei", o carte violenta, excesiva (ca dovada ca a expurgat-o, in versiunea pe care el ar fi vrut-o definitiva). Violenta, apologia razboiului sunt o fata esentiala a tuturor miscarilor fasciste europene, printre care si Garda de Fier la care aderase Cioran. Caci Cioran nu se desemneaza pe sine in "Schimbarea…" numai ca un adept al unei "Romanii in delir", pentru a invinge somnolenta si pasivitatea ei seculara, dar si ca un adversar violent al evreilor. Cum vede azi un filosof occidental antisemitismul cioranian? – "La originile antisemitismului lui (al lui Cioran – n.n.) vad mai intai megalomania unui cetatean al unei mici natiuni care isi spune: «Nu suntem nimic si vom fi totul. Vom face sa se vorbeasca de noi cu orice pret»".
Fara indoiala, continua Finkielkraut, megalomania unui mic popor impins la periferia Istoriei hraneste gelozia fata de evrei, un "alt" mic popor, aflat in plina lumina (a istoriei – n.n.). Se simte lucrarea acestei gelozii. Cu toate acestea, isi urmeaza Finkielkraut demonstratia, desi Cioran este atunci simpatizantul acelei organizatii monstruoase care este Garda de Fier, el are cu legionarii o divergenta fundamentala: marasmul romanilor nu este, pentru el, datorat evreilor. Nu cedeaza, "prin urmare", facilitatii paranoice… Cred ca exista in aceasta fascinatie pentru evrei ceva care-l putea pregati pe Cioran sa acorde omagiul lui evreilor. Tot el va spune mai tarziu: "Evreii nu sunt un popor, ci un destin", citeaza Finkielkraut.
Intr-adevar, Cioran a suferit patetic de marasmul romanesc, de acel sentiment umilitor al unui popor mic aflat intr-o pozitie geoistorica defavorabila, dar caruia recenta (pe atunci) creare a Romaniei Mari ii dadea sperante si aripi.
Desi contine fraze foarte dure impotriva evreilor (inclusiv absurda exclamatie: "Daca as fi evreu, m-as sinucide pe loc"), antisemitismul lui Cioran este unul admirativ. El ii da drept exemplu pe evrei romanilor. El incearca sa scuture pe romani de pasivitatea lor "mioritica" (cuvantul nu este folosit de Cioran), dand ca exemplu pe evrei, un popor mic, persecutat, dar ambitios. Antisemitismul lui este violent, dar nu structural si contine un nucleu dur admirativ.
Cititorilor romani de azi ai tanarului Cioran nu le va scapa ceea ce as putea numi, in acelasi timp, actualitatea si desuetudinea pozitiei cioraniene. Desuetudinea vine din faptul ca problema Romaniei moderne, aceea de a fi mereu in urma, este vazuta intr-o perspectiva razboinica, as zice imperialista. Ca un inceput de leac, se gaseste, in perspectiva lui Cioran, si ostilitatea fata de alte etnii aflate in interiorul Romaniei Mari, fata de evrei in special.
Azi, cand evreii au disparut, practic, din Romania (iar problemele noastre au ramas si s-au agravat!), vedem cat de falsa era perspectiva etnicista. Dar actualitatea "Schimbarii la fata a Romaniei" este, totusi, mare, ea rezultand din tabloul pe care il ofera Romania zilelor noastre. Am ramas intre noi, fara evrei, fara nemti. "Purificati" etnic, suntem victimele propriilor politicieni, ale retelelor de influenta si de putere verticale, care leaga crima organizata de varfurile politicii prin mii de fire misterioase si totusi evidente. Trebuie sa spunem ca forta si influenta crimei organizate sunt departe de a fi probleme doar ale Romaniei, ca secolul care incepe apare ca secolul unui razboi civil cu mafiile de tot soiul. Dar, nu mai putin, este si o problema a Romaniei. si iarasi se pune problema AMBITIEI NATIONALE, care, pe atunci ca si acum, parea esentiala lui Cioran si contemporanilor sai.
Sa fim noi atat de slabi incat sa ne lasam calariti, batjocoriti de retelele de raufacatori si de profitorii avizi de puterea banului? O buna parte din intelectualitatea interbelica a crezut ca solutia venea din afirmarea agresiva a fiintei nationale, din opunerea razboinica intre etnii. Mi se pare ca lucrurile, aceleasi lucruri, "Somnul cel de moarte" al romanilor trebuie azi vazut in alta optica. Ele constau in renasterea legii; dar si in salvarea teritoriului supraexploatat, distrus si a populatiei, din ce in ce mai tentata de emigrare, intr-o tara in care orice proiect mai maret pregeta sa se nasca. Ar putea fi, astazi, "Schimbarea la fata a Romaniei".
