Iata ca monitorizarea de trei ani va dura patru sau cinci, cat o trebui, nu mai exista termen. Iar clauza de salvgardare a disparut doar pentru ca nu mai era baza legala pentru ea; monitorizarea insa se poate prelungi pana vom fi admisi in Schengen, care furnizeaza acest pretext legal. Suntem o sursa de jena pentru prietenii extinderii europene, pentru ca i-am dovedit in eroare: nu am reusit sa ne tinem angajamentele pe justitie, n-am reusit sa trecem pragul istoric spre statul de drept decat pe jumatate. Cand i-am trimis, in sfarsit, in judecata pe unii, nu au mai ajuns acolo! Consecinte? Majore, cum bine a spus la Realitatea FM europarlamentarul PSD Adrian Severin: "Vom intra mai greu in spatiul Schengen, vom intra mai greu in spatiul euro, vom primi mai greu fonduri si vom obtine mai greu functii de importanta". Dar a cui e vina?
In loc sa se lupte cu Comisia Europeana sau cu noi si presa internationala, unde credibilitatea lor e zero si lupta era pierduta dinainte, alde Severin si Ponta (care de ce isi ia banii? Ca doar nu a reusit sa faca Parlamentul sa voteze ceea ce ar fi dus la desfiintarea monitorizarii), alde Geoana si Hrebenciuc trebuiau sa asigure majoritatile necesare in Parlament pentru a termina odata cu imunitatea abuziv reinstitutita pentru unii demnitari. In loc sa-i bombaneasca pe europeni (de altfel, dezinformat, ca din ce in ce mai des in ultima vreme), seful statului trebuia si el sa dea alte semnale, sa nu faca rabat la legea achizitiilor, ca nu din cauza faptului ca avem aceeasi lege cu toata lumea, noi, si doar noi din toata Europa, nu reusim sa construim autostrazi! Preocuparea pentru forma in detrimentul fondului a dus la inadecvarea totala a oamenilor nostri politici si ratarea obiectivului lor strategic. Ca veni vorba, as vrea sa incetam o data pentru totdeauna cu povestea ca ce nu e in regula cu un om politic sau cu tara este "imaginea". Am incurajat acest vocabular in 2004, ca sa indemn partidele sa coopereze cu Coalitia pentru un Parlament Curat, pentru ca altfel insensibilitatea lor la morala si integritate era totala. Dar problema nu e ca Parlamentul are imaginea ca e ineficient, ca unii parlamentari sau partide au imaginea ca sunt corupti, ca unii ministri fac sa se vorbeasca despre onestitatea lor. Problema e ca Romania continua sa fie clientelara la maximum, mai ales la nivel inalt, unde sunt bani multi, ca Parlamentul e in incapacitate cronica de a legisla decent si in timp, ca exista ministri care nu sunt onesti si ca mintitul in declaratiile de avere a devenit sport national. si daca aceste lucruri s-ar putea face discret, fara ca imaginea lor sa transpara public, tot la fel de grave ar fi, OK? Ca altfel ajungem la aberatii gen Ridzi si Udrea, exact ca sa avem imagine buna, ajungem sa facem abuzuri si sa aruncam cu bani publici in toate directiile.
Cu alte cuvinte, nu suntem monitorizati ca imaginea noastra e proasta, ci ca, pe fond, chiar stam mai prost decat altii, chiar daca nici aceia nu sunt imaculati. Desi se cheltuieste enorm la noi pe PR alb si negru (cum sa aperi reputatia ta si sa o strici pe a altora), operatiile de albire costa enorm si sunt rareori eficiente. Hai, cele de innegrire, daca esti dispus sa cheltuiesti o avere sa-l ruinezi pe unul, poate ca mai merg. Desi, sincer, ma indoiesc si de asta. Sa ne gandim doar cate campanii s-au facut contra noastra din societatea civila, contra Anei Blandiana sau contra mea. si, pina la urma, toata propaganda neagra e crezuta doar de securistii care au scris-o si de clientii lor, ma indoiesc eu ca mai exista imbecili de buna-credinta care chiar cred ce scrie Romania Mare sau forumistii anonimi care incearca sa sugereze ca revista mea dinainte de 1989, Opinia studenteasca, nu a fost un ziar disident si inchis de cenzura, ci organul CC al UTC. Astea sunt lucruri care merg pe moment, dar nu la nesfarsit. Evident, imaginea conteaza. In 2005-2006, noi am lasat o impresie buna, pe moment, cu societatea civila dezlantuita si ministrul Macovei in plina ofensiva. Europenii au avut impresia ca noi suntem la putere in Romania, justitiarii, proeuropenii, care faceam treaba pe gratis, si pana la destituirea Monicai nu s-au prins ca de fapt la putere erau Dan Voiculescu, Dinu Patriciu si Elena Udrea, intr-o oarecare competitie, ce e drept, dar din interiorul acelorasi regulii ale jocului, cat se poate de neeuropene. Un regim ca al nostru eu il numesc, in lucrarile mele academice, particularism competitiv. E un regim democratic, oricat de ciudat ar parea, dar patologic. Intr-un asemenea regim exista competitie pentru cine pune gheara pe stat – care ramine sursa tuturor privilegiilor si "succesurilor" in afaceri. Aceasta lupta imbraca forme electorale, dar alegerile aduc alti spoliatori, nu alte reguli ale jocului. Acesta ramane, in esenta, particular – distributia serviciilor publice, incluzand dreptatea, nu imbraca forma universala din democratiile vechi, in care toata lumea e tratata la fel. Dar asta nu inseamna ca demcratia noastra nu e consolidata, cum cred cativa superficiali cititori de teorie democratica, unii care ii scriu discursuri lui Crin Antonescu (proasta scoala de stiinte politice avem). E cat se poate de consolidata. Exista chiar riscul sa se cimenteze in forma asta.
Ce e de facut? Doua conditii sunt necesare ca sa distrugem acest echilibru vicios. Primul lucru este sa continue acest climat de exigenta externa, si de asta noi nu ii ascundem adevarul Comisiei Europene, ci colaboram cu ea, spre furia lui Victor Ponta, pe care il platim din bani publici ca sa ii apere pe conducatorul lui de doctorat, Adrian Nastase, si pe patroana lui spirituala, Rodica Stanoiu. Al doilea este sa avem un partid care sa actioneze pe baza altor reguli, un partid cu programul unei competitii cu adevarat libere si care sa castige mai mult de 30% in alegeri. Sever Voinescu crede, daca l-am inteles eu bine, ca de vina sunt votantii, care nu pricep ca PDL e acest partid si nu ii dau voturi destule sa schimbe Romania. Asa o fi. Eu cred, dimpotriva, ca PDL nu castiga mai mult de 30% pentru ca se abate din ce in ce mai mult de la model si nu convinge lumea ca e mai bun ca altii. si pe trendul actual, cu PDL si Traian Basescu care pierd in loc sa castige din diferenta pozitiva fata de alte partide, e cert ca o sa apara o alta constructie politica pentru a ataca fundamental regulile jocului. Problema e ca, daca aceasta nu se naste dinspre partea civica si liberala a societatii, va veni dinspre Miron Cozma sau alt lider populist pe model bulgar, care a spulberat toate vechile partide in recentele alegeri. Acestea guvernasera impreuna, foarte confortabil si clientelar, in ultimii patru ani, pe care ii credeau vesnici…
Dr. Alina Mungiu-Pippidi este presedinte SAR si profesor de politici publice la Hertie School of Governance din Berlin
