Legea lustratiei este binevenita. Chiar daca efectele sale vin dupa aproape 16 ani de la disparitia ciumei comuniste, legea va aduce cu siguranta o curatare extrem de profunda a clasei politice romanesti. In mod normal, majoritatea celor care fac acum politica si inca mai detin functii de conducere nu cred ca isi doresc o astfel de lege. Pentru ca si la 16 ani de la revolutie tinerii care au patruns fie in conducerile partidelor, fie in structuri alese ale administratiei locale sau in Parlament sunt destul de putini. Principiul tintuirii de scaune a functionat si inca mai functioneaza cu succes in politica autohtona. Iar cei 16 ani de lipsa a legii lustratiei a facut ca multi tineri sa imbatraneasca prematur si nedrept pe langa nomenclaturistii de partid asezati confortabil in jilturile puterii, oricare ar fi fost culoarea acesteia. Toate structurile administratiei locale si centrale sunt penetrate atat de fosti nomenclaturisti, cat si de fosti securisti. Drama este ca tinerii imbatraniti in ultimii 16 ani in umbra acestor dinozauri au inceput sa imprumute din forma si naravurile acestora. De aceea legea lustratiei poate aduce dupa sine disparitia unei clase de fosti nomenclaturisti, dar si aparitia uneia noi, de urmasi, nu de sange, ci de umbra a acestor comunisti.
Sigur, ar fi absurd sa le cerem si celor care au lucrat alaturi de comunisti si securisti sa se autolustreze, doar ca lipsa de cultura si evolutie spirituala a ultimilor 16 ani nu cred ca a avut de unde sa gaseasca resurse pentru a naste o noua generatie de politicieni cu principii solide.
Demn de observat este faptul ca legea lustratiei este introdusa mai degraba de nevoie decat de bunavoie. Multi parlamentari si nu numai strang acum din dinti si cauta, probabil, tot felul de scapari, articole legislative care sa le permita sa ramana in viata publica.
Ne-o cere Europa!
Este mai mult decat evident faptul ca lustratia este ceruta de Europa. Carui oficial european credeti ca i-ar pica bine sa stea la masa discutiilor cu un alt oficial, membru al Uniunii Europene, dar cu trecut comunist sau securist? Daca europenii au inghitit in sec vreme de mai bine de 11 ani prin prezenta lui Iliescu si Nastase, din 2007 lucrurile trebuie sa se schimbe.
Pe de alta parte, o lege a lustratiei introdusa in 1992 ar fi condus la o tara extrem de greu de guvernat intrucat nu ar mai fi ramas cine sa o guverneze. Trei sferturi din clasa politica a anului 1992 era, fara pic de indoiala, mai mult decat lustrabila. Legea lustratiei introdusa acum este mai degraba o reparatie morala, o marturisire a pacatelor in fata Europei, un fel de penitenta suprema.
Pe de alta parte insa, cei care vor fi loviti acum de lege sigur si-au facut plinul in ultimii 16 ani. Nu cred ca ii va deranja prea tare faptul ca vor trece in umbra. Poate doar orgoliile le vor fi puse la grea incercare, dar pana si acestea se vor inclina in fata buzunarelor doldora de bani din care pot trai linistiti ei si multe generatii de dupa.
De-a baba oarba
Si, ca veni vorba de bani, este bine de stiut ca puterea fara bani este doar o himera. Iar retragerea definitiva din viata publica a celor loviti de Legea lustratiei ar putea fi mai degraba un fel de joc de-a v-ati ascunselea. Este extrem de probabil ca nomenclaturistii si securistii lustrati sa-si gaseasca paravane sau papusi pe care sa le finanteze si prin intermediul carora tot ei sa dicteze drumul in politica.
Silviu Brucan vorbea despre 20 de ani de la revolutie pentru ca Romania sa intre, cat de cat, in randul tarilor civilizate. Termenul expira in 2009. Cine crede insa ca procesul se incheie peste doi ani se insala. Abia in 2009 incepe asezarea structurilor politice si nu numai pe alte baze. Cat va mai dura insa pana cand Romania va intra cu adevarat in randul statelor civilizate depinde de fiecare dintre noi.
Incercati un pronostic?
Daca va ies mai putin de 20 de ani, sunteti tare optimisti…
