Una din prevederile programului de guvernare prezentat de către prim-ministrul desemnat odată cu prima listă a membrilor cabinetului se referea la un „proiect de comasare a alegerilor prin uniformizarea tuturor mandatelor la cinci ani și alinierea datelor pentru alegerile prezidențiale, parlamentare, europarlamentare și locale în scopul minimizării impactului negativ al proceselor electorale asupra vieții economice și sociale a țării“.
În urma criticilor venite dinspre organizaţii ale societăţii civile (Campania Politică fără Bariere), domnul Cioloş a anunţat că renunţă la acest punct. Este o dovadă de receptivitate care sper că va fi confirmată prin acţiunile viitorului guvern. Pe de altă parte, copreşedinta PNL, Alina Gorghiu, a declarat: „Noi am zis că este unul dintre obiectivele pe care un Parlament nou, legitim şi le poate fixa“. Asta înseamnă că spectrul alegerilor comasate continuă să bântuie între politicienii liberali, că el ar putea fi reactivat, deci nu este inutilă o discuţie despre fondul problemei.
Citeşte şi: Guvernul Cioloş a depus jurământul la Cotroceni. Iohannis: Acest Guvern este o şansă pentru România
Mai întâi, trebuie spus că, tehnic, ar fi o enormitate. Imaginaţi-vă cacofonia unei campanii electorale în care îşi expun proiectele, simultan, candidaţii pentru primării, consilii locale şi judeţene, Parlamentul naţional şi cel european, preşedinţie. Evident, fiecare categorie referindu-se la lucruri diferite. Eventual, un preşedinte în funcţie poate adăuga un referendum consultativ. Apoi, alegătorul ar trebui să voteze, în cunoştinţă de cauză, pe (dacă
n-am greşit numărătoarea) opt buletine de vot. De altfel, Curtea Constituţională s-a pronunţat deja atunci când, la începutul lui 2012, Guvernul Boc a încercat să comaseze doar două tipuri de alegeri – pe cele locale şi cele parlamentare, unul dintre motive fiind: “o procedură greoaie de vot, determinată de numărul mare de buletine de vot, ca şi autorităţile publice diferite cu privire la care alegătorii trebuie să îşi manifeste în acelaşi timp opţiunea pot avea ca efect împiedicarea liberei exprimări a opiniei acestora“. Ar trebui să ne amintim şi de motivele pentru care, în 2003, s-a decis decalarea alegerilor prezidenţiale faţă de cele parlamentare. Se constatase că alegerile simultane creau confuzii în rândul electoratului, care nu distingea rolul şi atribuţiile preşedintelui de cele ale Parlamentului, tocmai pentru că în campania electorală se vorbea simultan despre ambele. Simultaneitatea alegerilor produsese efectul pervers al înscrierii în competiţia prezidenţială a unor candidaţi al căror unic loc era de a mări vizibilitatea partidului şi de a obţine pentru acesta timp de antenă suplimentar.
Mai mult decât eventualitatea alegerilor comasate, m-a îngrijorat în textul programului de guvernare referirea la „impactul negativ al proceselor electorale asupra vieții economice și sociale a țării“. Înţeleg că se are în vedere faptul că în anii electorali se constată, pe de o parte, tendinţa de a se recurge la practici populiste („pomenile electorale“) şi, pe de altă parte, randamentul scăzut al instituţiilor statului, îndeosebi al Parlamentului, ai căror membri sunt mai preocupaţi de campania electorală decât de activităţile curente.
Ambele sunt practici abuzive. Guvernul are pârghiile de a le anihila (mai ales pomenile electorale) şi m-aş fi aşteptat ca acestea să fie incluse în programul de guvernare, cu atât mai mult cu cât mandatul acestui cabinet acoperă două campanii electorale. În plus, practica întreruperii activităţii parlamentare pe perioada campaniilor electorale trebuie sancţionată şi abolită. Nimic nu justifică, de exemplu, prezenţa parlamentarilor în campania pentru alegerile locale. În loc să-şi utilizeze în mod ilegitim popularitea (câtă e) şi logistica afectată activităţii parlamentare pentru susţinerea colegilor de partid care candidează pentru administraţia locală, ei ar trebui să-şi continue activitatea obişnuită pentru care au fost aleşi şi sunt remuneraţi. Pe scurt, mai bine ne-am concentra pentru a face imposibile practicile nocive care parazitează procesele electorale, decât să vedem în acestea un pericol pentru viaţa economică şi socială.
Citeşte şi: Preşedintele Klaus Iohannis, avertisment pentru partidele politice
Cu atât mai puţin este admisibilă o asemenea argumentaţie din partea unui guvern căruia îi lipseşte, mai mult decât altora, legitimitatea conferită de o majoritate rezultată din votul popular.
P.S. Mă bucură includerea în programul de guvernare a unor obiective precum „stabilirea a două tururi de scrutin pentru alegerile de primari şi preşedinţi de consilii judeţene, eliminarea pragului pentru consiliile locale, reducerea numărului de semnături pentru independenți, posibilitatea asocierii unor independenți pe liste pentru consiliile locale, facilitarea creării de secții de votare pentru diaspora, acolo unde există o prezență semnificativă a cetățenilor români“, pe care şi eu le-am susţinut în diverse ocazii. De dragul onestităţii ar trebui, însă, spus publicului că realizarea acestor deziderate (cu excepţia ultimului) nu intră în competenţele Guvernului, ci în ale parlamentului şi că, dacă se va reuşi introducerea lor în legislaţie, vor putea fi aplicate abia începând cu alegerile din 2020.
