Departe de războiul din Donbas, unde armata guvernului de la Kiev luptă cu separatiştii susţinuţi de Kremlin, în vestul ţării războiul oligarhilor, clanurilor, naţionaliştilor şi mafiilor este mult mai feroce, alimentat de interese politice şi financiare.
În Ucraina, adepţii guvernului, diplomaţii occidentali şi personalităţi ale opoziţiei au tendinţa de a răspunde la fel întrebărilor privind derularea procesului de „dez-oligarhizare” – printr-un hohot de râs. Contrar Rusiei, unde termenul oligarh a devenit impropriu pentru că preşedintele Vladimir Putin le-a luat puterea politică în urmă cu un deceniu, în Ucraina a fost o oligarhie în adevăratul sens al termenului, cu câţiva oameni extrem de bogaţi care deţin enorme puteri politice şi de influenţă.
Într-un interviu pentru Guardian, preşedintele ucrainean, Piotr Poroşenko, el însuşi un miliardar, declara că este decis să combată oligarhii şi ”să împiedice influenţa intereselor private asupra statului”. El încearcă să reducă influenţa oligarhilor asupra politicii şi asupra afacerilor curente. Miliardar, el nu şi-a vândut activele în pofida promisiunilor electorale. În martie, l-a demis pe Kolomoiski din funcţia de guvernator al regiunii Dnipropetrovsk şi la finele lunii mai l-a înlocuit pe miliardarul Igor Paliţa, un apropiat al lui Kolomoi-ski, din postul de guvernator al regiunii strategice Odessa cu ex-preşedintele georgian, Mihail Şaakaşvili, aliat şi consilier extern al mediilor afacerilor ucrainene, care a obţinut cetăţenia ucraineană.
Etapa Kolomoiski
De câteva luni, au fost semnalate diverse etape asupra a ceea ce se numeşte războiul oligarhilor ucraineni. Un război care se derulează în fapt între două clanuri, reprezentate de două persoane care au apărut din luptele pentru putere mereu prezente din anii ’90, dar exacerbate de evenimentele din 2014 cu înlăturarea lui Viktor Ianukovici şi venirea la putere a lui Poroşenko. Este evidentă lupta dintre preşedintele Poroşenko şi guvernatorul regiunii Dnipropetrovsk, Igor Kolomoiski.
O luptă pentru interese economice, dar şi pentru puterea în Ucraina. O primă bătălie s-a jucat pe terenul a două societăţi de stat în care Kolomoiski deţinea controlul, două societăţi din sectoarele petrolului şi gazului, proprietare ale principalelor reţele de conducte de gaz şi de petrol din Ucraina. După un „atac” al preşedintelui contra lui Kolomoiski, acesta a avertizat că îi va bloca conturile deţinute în banca sa, Privat Bank Poroşenko a trebuit să fie prudent în riposta faţă de această bancă, cea mai mare din ţară, dispariţia ei putând da o lovitură mortală economiei ucrainene, deja fragilă. Prima rundă dintre cei doi „grei” s-a finalizat cu destituirea lui Kolomoiski. Acesta, cu o armată proprie, aşteaptă revanşa.
Etapa Nalivaitcenko
Puternicul şef a serviciilor secrete (SBU), Valentin Nalivaitcenko, în conflict deschis cu puterea de la Kiev, a fost demis de Parlament, la cererea preşedintelui Poroşenko, decizie care relevă luptele de influenţă în Ucraina, în timp ce conflictul armat din estul ţării cu separatiştii pro-ruşi continuă să facă victime.
Numit în fruntea acestui puternic serviciu secret în februarie 2014, după înlăturarea regimului pro-rus al lui Ianukovici, Nalivaitcenko a luat poziţie faţă de influenţi membri ai puterii, după ce a primit numeroase informaţii asupra unor afaceri de corupţie şi afirma că preşedintele a încercat să îl demită. Ca urmare, fiecare tabără şi-a lansat atacurile. Şeful serviciilor secrete a acuzat un fost înalt responsabil din Parchetul general că acoperă activităţi ilegale de rafinare. Ca urmare a fost la rândul lui acuzat de corupţie şi de legături cu un oligarh controversat, Dmitri Firtaci, în prezent sub supraveghere la domiciliu în Austria, în cadrul unei afaceri de presupusă corupţie.
În vestul Ucrainei, în Transcarpatia, ultranaţionaliştii Pravîi Sektor sfidează Kievul, se luptă cu poliţia şi clanurile locale mafiote pentru controlul zonei strategice, propice activităților ilegale.
