Anunţul fǎcut de cǎtre preşedintele Bǎsescu sǎptǎmâna trecutǎ, “bomba” pregǎtitǎ cu luni înainte, prin care l-a acuzat pe Victor Ponta cǎ ar fi fost ofiţer acoperit în timp ce era şi magistrat, s-a dovedit, aşa cum era de prevǎzut (am scris aici, pe 23 septembrie) o simplǎ afirmaţie nefalsificabilǎ, având asupra opiniei publice efectul unei petarde expirate. Sondajul IRES din 14 octombrie (douǎ zile dupǎ anunţ, suficient timp pentru ca toatǎ lumea sǎ afle ştirea şi insuficient ca sǎ fie uitatǎ), situa candidatul PSD la o intenţie de vot de 41%, cifrǎ identicǎ celei obţinute în majoritatea sondajelor precedente, inclusiv INSCOP, cu o sǎptǎmânǎ înainte.
Era firesc sǎ se întâmple aşa. Preşedintele nu a adus nici o dovadǎ serioasǎ, în cel mai bun caz nişte indicii. Cei care erau decişi sǎ-l voteze pe Ponta au fost convinşi cǎ au de-a face cu încǎ o fǎcǎturǎ a duşmanului declarat, deci nu au avut de ce sǎ-şi clinteascǎ opţiunea. Cei care optaserǎ deja pentru alt candidat au rǎmas pe poziţii, cel mult şi-au mutat preferinţele printre adversarii premierului, în funcţie de cât de convingǎtoare au apreciat a fi vituperǎrile acestora din ziua ulterioarǎ anunţului.
Mai interesantǎ ar fi trebuit sǎ fie reacţia nehotǎrâţilor şi a celor care preferǎ sǎ nu voteze. În general, aceastǎ categorie de alegǎtori are nevoie, pentru a se alǎtura uneia dintre tabere, de argumente clare, indubitabile. De genul “se întorc comuniştii” sau al vizitei lui Geoanǎ la spa-ul lui Vîntu (asimilat în momentul respectiv rǎului absolut). Ori, povestea încâlcitǎ a domnului Bǎsescu, din categoria paradoxului cretanului, nu avea cum sǎ stârneascǎ reacţii tranşante, mai ales cǎ nu-i deloc clar dacǎ a fi ofiţer acoperit e de bine sau de rǎu.
Nu acelaşi efect nul ar trebui sǎ aibǎ acţiunile din ultimele zile ale DNA. Implicarea unor personaje din vârful partidului condus de Ponta (Şova, şeful de campanie, şi Hrebenciuc, vicepreşedintele Camerei) ar putea avea un efect cu adevǎrat decisiv în campania electoralǎ. Asupra PSD deja plana imaginea de “partid al corupţilor”, imagine contracaratǎ tot mai greu de propaganda partidului prin acuzaţiile directe sau voalate de control politic dinspre Cotroceni asupra DNA. De data asta replica e greu de dat, cǎci ambii politicieni puşi sub acuzare constituiau deja, în imaginarul colectiv, un fel de arhetipuri ale politicianului veros (fiecare, pentru generaţia sa). Cu alte cuvinte, acuzaţiile aduse zilele acestea celor doi lideri sunt perfect credibile. În plus, unul dintre acuzaţi (Şova) este coleg de generaţie, fost partener de afaceri, unul dintre politicienii cei mai apropiaţi de actualul candidat – omul în care acesta are încredere maximǎ, motiv pentru care şi l-a ales şef de campanie. Dacǎ adǎugǎm implicarea în suspiciunile de corupţie a socrului Ilie Sârbu, tabloul unui candidat înconjurat de corupţi e complet.
Punerea sub acuzare a lui Hrebenciuc şi Şova vine dupǎ un lung şir de condamnǎri şi inculpǎri ale unor membri de vazǎ ai partidului care îl susţine pe candidatul Victor Ponta. Şirul este atât de lung încât te întrebi cât de mare poate fi probabilitatea de eroare dacǎ afirmi despre orice parlamentar sau ministru din acest partid cǎ practicǎ traficul de influenţǎ şi corupţia.
Faţǎ de acest val de lovituri, singura reacţie a lui Ponta a fost lipsa de reacţie. A încercat sǎ se decupleze de imaginea dezastruoasǎ a partidului, jucând rolul tehnocratului preocupat de buna administrare a ţǎrii. Aceastǎ tacticǎ ar putea sǎ funcţioneze în primul tur al alegerilor – mǎ aştept sǎ piardǎ câteva procente, dar sǎ pǎstreze un avans substanţial în faţa lui Iohannis.
La turul al doilea, lucrurile se vor schimba. Atunci nu va mai putea fi evitatǎ dezbaterea directǎ cu contra-candidatul sǎu (sau, dacǎ o va evita, efectul va fi tot negativ). Acesta îl va întreba, pe bunǎ dreptate, cum de a condus timp de patru ani un partid dominat de corupţie. Va trebui sǎ explice cum va face, ca preşedinte, sǎ nu transforme corupţia în principiu fondator al întregului stat. Atunci, alegǎtorul va înţelege care este de fapt alegerea pe care o are de fǎcut pe 16 noiembrie.
Bine, dar cum rǎmâne cu prezumţia de nevinovǎţie? Toate acuzaţiile despre care vorbim sunt nedovedite, şi nu vor fi supuse unei judecǎţi imparţiale pânǎ la sfârşitul alegerilor. Rǎspunsul e cǎ în campaniile electorale prezumţia de nevinovǎţie nu opereazǎ. Ne place sau nu, rezultatul acestor alegeri va fi arbitrat de cǎtre DNA.
Mircea Kivu este sociolog.
