Celebra publicație a început ieri publicarea unei serii de articole destinate să scoată la lumină legăturile oculte dintre marile corporații americane, industria de lobby și birourile așa-numiților „attorney general”, procurori generali ai statelor membre ale Uniunii, care influențează, de multe ori decisiv, deciziile privind declanșarea sau oprirea unor anchete, precum și lansarea sau nu a unor procese. Sumele aflate în joc sunt uriașe.
Deși investigația New York Times promite să îi asigure celui mai premiat ziar american încă un Pulitzer, premisa pe care e construită va da naștere unor controverse politice aprinse. NY Times citează un activist al unei organizații anti-fumat care susține, în legătură cu frecventele reuniuni ce aduc împreună oameni ai legii din diverse state și avocați și reprezentanți ai unor importante firme de lobby, că „dacă joci golf cu cineva, ești mult mai puțin înclinat să îi privești ca pe niște piranha care încearcă să devoreze consumatorii, chiar dacă asta sunt”.
În esență, investigația New York Times pornește de la premisa că cea mai mare parte a ceea ce se numește „Corporate America” nu este altceva decât o colecție formidabilă de „piranha care încearcă să devoreze consumatorii”, a căror activitate trebuie reglementată la sânge, dacă se poate de la nivel federal, trecând peste obiecțiile statelor. În această lumină, procurorii generali de stat reprezintă unul dintre obstacolele serioase împotriva reglementării centralizate, iar faptul că sunt vulnerabili la farmecele marilor corporații face lucrurile și mai dificile. Imaginea generală este a unui sistem profund corupt, care se bazează pe banii corporațiilor pentru beneficii politice și vacanțe de lux și care își trădează funcția pentru care au fost aleși în schimbul avantajelor personale. Și, la drept vorbind, nu este o imagine foarte departe de adevăr. The NY Times a verificat mii de documente și e-mail-uri din aproape jumătate din statele Uniunii, a trimis reporteri în cele mai exclusiviste stațiuni pentru a-i supraveghea pe „oamenii legii” numai ca să fie aruncați afară pe ușă și a realizat sute de interviuri.
Funcția de „attorney general” are atribuții ușor diferite de la stat la stat, mai ales în privința funcțiilor executive, dar, ca regulă generală, scopul său este acela de a fi un „avocat al poporului”, dar nu în sensul în care termenul și funcția sunt înțelese la noi, ci în sensul că datoria sa este să apere „binele public”. Dacă la noi scopul „avocatului poporului” este să apere cetățeanul de abuzurile statului, în America procurorul general reprezintă statul, ca garant al binelui public. O altă deosebire majoră este că, în America, funcția este aleasă și, ca urmare, este cât se poate de politică. Cum postul de procuror general al unui stat este o excelentă rampă de lansare în carieră către postul de guvernator, și de-acolo, către Washington, este și o funcție foarte râvnită. Și de aceea, campaniile electorale pentru această funcție înghit o grămadă de bani. Acești bani vin, în cea mai mare parte, de la asociațiile republicană, respectiv democrată ale procurorilor generali, dar și din donații individuale sau corporatiste. Și aici intră în scenă industria de lobby, scrie New York Times.
În general, schema e aceeași și se desfășoară în felul următor. O mare companie – de la industria alimentară la cea farmaceutică, la cea petrolieră și până la aceea a jocurilor de noroc ‒ are nevoie ca un anumit caz să fie închis sau deschis sau o investigație lansată ori, după caz, abandonată. Corporația angajează o firmă de lobby care organizează conferințe și reuniuni în stațiuni din Florida, California sau Hawaii, unde o cameră costă peste 4.000 de dolari pe noapte și unde oaspeților li se pune la dispoziție cam tot ce le trece prin cap. Coloratura politică nu contează, pentru că reporterii New York Times au fost la evenimente similare organizate și pentru republicani și pentru democrați, important este rezultatul. Se formează relații personale, se promit contribuții personale și în acest fel problema se rezolvă în interesul companiei. Ceea ce este mai grav, a descoperit cotidianul newyorkez, este că, dacă în ceea ce îi privește pe congressmeni, indiferent dacă fac parte din Legislativul statal sau federal, există reglementări rezonabile care limitează sau chiar interzic unui fost membru al Legislativului să se angajeze pentru un timp în activități de lobby pentru a nu beneficia de relațiile cultivate în timpul mandatului, în cazul procurorilor generali ai statelor astfel de limitări nu există și, ca urmare, o mulțime din firmele de lobby angajează foști procurori generali pentru a le specula relațiile și cunoștințele imediat după ce aceștia au părăsit funcția publică.
New York Times sugerează că „în interesul companiei” înseamnă aproape întotdeauna „în detrimentul publicului”, adică al poporului pe care se presupune că îl reprezintă procurorii, dar acest lucru este departe de a fi garantat. Articolul face referire de cel puțin două ori la faptul că procurorii statali au atacat de câteva ori la tribunal reglementări federale și exemplifică cu reglementările din domeniul medical, sugerând că decizia de a ataca a fost influențată de lobby. Dar sugestia, care nu a fost însă exprimată explicit, este că decizia mai multor state de a ataca legislația privind asistența medicală universală – așa-numita Obamacare – ar fi fost influențată de lobby-ul farmaceutic.
